Tariceanu trei

Daca e adevarat ca PSD este, pentru moment, mai degraba indemnat sa evite alegerile anticipate decat sa le provoace, la fel de adevarat e ca nu poate face o alianta cu PD. Pentru ca si-ar ataca astfel propriul electorat, pierzandu-l pe cel vulnerabil, in timp ce pentru PD, care continua sa isi demonizeze rivalul, combinatia ar fi profund imorala. PSD nu poate fi tentat nici de varianta lasarii la guvernare a PD, intrucat, in preajma alegerilor, acesta ar escalada din plin propriile apucaturi extrem de pragmatice, incercand sa dirijeze voturile pe cai incorecte in interesul sau. In fine, e greu de presupus ca PSD ar intra in capcana de a guverna, el insusi minoritar, in eventualitatea pur teoretica in care Traian Basescu ar opta pentru asemenea formula, desemnand, dupa caderea Guvernului Tariceanu, un premier PSD. Adica pe Mircea Geoana. Si totusi, cel mai important partid parlamentar face jocurile, in ciuda scenariilor pe care le-am enumerat. Daca toate formulele de mai sus se dovedesc a fi neconvenabile pentru PSD, nu exista oare si o reteta de succes? Daca raspund afirmativ, va trebui sa plonjez, impreuna cu cititorii, in scenariul Guvernului Tariceanu Trei.
Nu am analizat pana acum ultima varianta posibila. Si care poate deveni cea dintai. Si anume, negocieri la sange intre PSD, PNL, UDMR, PC si, eventual, PRM, in vederea formarii unui Guvern de uniune nationala - totusi, cu excluderea celor doua partide prezidentiale, PD si PLD. Sau crearea doar a unui Guvern PSD, PNL, UDMR, care ar intruni o majoritate in Parlament. Sub amenintarea unei motiuni de cenzura, care de aceasta data nu va mai fi un simplu joc de imagine, ci poate insemna, pur si simplu, maturarea liberalilor de la putere, PSD ar putea insista pentru crearea unui Guvern dominat de reprezentantii acestui partid, dar in conditiile mentinerii in frunte a lui Calin Popescu Tariceanu. Ceea ce ar putea conduce la cateva rezultate care merita a fi luate in calcul de catre PSD. Preluand practic puterea, cu un prim-ministru marioneta, PSD va sti cum sa imparta, in perioada dificila de dinainte de alegeri, costurile acesteia. Incercand, in mod evident, ca inaintea scrutinului pentru parlamentare, din toamna anului viitor, sa puna pe seama liberalilor eventualele contraperformante. In acelasi timp, ar sti sa-si asume si avantajele guvernarii. Incepand cu plasarea masiva a propriilor activisti si sustinatori in structurile de comanda ale administratiei publice, centrale si locale, continuand cu dirijarea fondurilor bugetare si comunitare in avantajul PSD si al comunitatilor controlate de acest partid si sfarsind prin organizarea alegerilor europene, locale si parlamentare, in asa fel incat PSD sa iasa in avantaj. Ceea ce ar presupune, odata intrand in acest scenariu, asumarea de catre partidul lui Mircea Geoana a unor ministere cheie: Interne, Justitie, Finante si asa mai departe. Formula de mai sus e greu sa fie refuzata de catre liberali care, daca pleaca de la guvernare, cu un punctaj electoral destul de scazut, vor fi prinsi in furculita aliantei prezidentiale din ce in ce mai agresive. PLD poate functiona in aceasta situatie ca un veritabil aspirator liberal. Iar PSD nu va mai avea, in aceste conditii, nici un motiv sa menajeze partidul lui Tariceanu. Practic, liberalii ar fi izolati pe scena politica, fiind greu de presupus ca celelalte partide - PRM, UDMR si PC - ar fi dispuse sa coopereze. Si, in plus, in coasta lui Tariceanu s-ar infige triumfal presedintele Traian Basescu.
In definitiv, de cine se teme cel mai mult PSD? De Traian Basescu. In consecinta, el trebuie sa fie dispus la orice formula pentru schimbarea Guvernului Tariceanu Doi. Cu exceptia acelor scenarii care ar da mana libera de jucator sefului statului. Un fapt e cert: nimic nu va mai fi, dupa 10 septembrie, cum a fost inainte.

---

Despre autor: