Lucrand amandoi, terminara mult mai repede. Camera arata mai bine asa. Take Pandele trecu in partea cealalta a camerei, inchise usa si invarti cheia. - Stapane, o sa cam trebuiasca sa-mi faci si mie o cheie, zise deodata Take

  Lucrand amandoi, terminara mult mai repede. Camera arata mai bine asa. Take Pandele trecu in partea cealalta a camerei, inchise usa si invarti cheia. - Stapane, o sa cam trebuiasca sa-mi faci si mie o cheie, zise deodata Take, iar Pandele se incrunta si incepu sa tipe: - Asculta! Tu sa mai termini cu pretentiile astea! Ei, fi-ti-ar mama ta a dracului de urangutan! Ce cheie? Pleca furios. Intra in baie si trase de sapte ori apa, ca pentru a face sa se duca din casa ceva "foarte neplacut": Ei, fi-ti-ar mama ta a dracului sa-ti fie! Deodata se opri, isi duse mana la barbie si zise: Nu trebuia sa-l ascult si sa-i fac cusca mai mare. Mi-a prins slabiciunea.  Iesi din baie, in cealalta parte a casei. Voia sa uite si regreta, pentru prima oara, in acea seara, ca a bagat maimuta in casa. Totusi, gandul ca facuse un urangutan sa vorbeasca si sa lucreze la mutarea unei custi ii linistea nervii, ravasiti peste masura. Si-l mai linistea ceva: gandul ca avea o maimuta. Se tranti pe dormeza din camera de zi, zdrobit de oboseala si parca-i fluturau nervii. I se paru ca aude ceva, un fel de cantec metalic. Nu dadu importanta amanuntului, pana nu auzi, deslusit de tot, o lozinca repetata melodios, de foarte aproape: Li-ber-ta-te! Sari in picioare si intra turbat in camera lui Take. - Ce vrei, ma? Ce vrei? Boule! Catarule! - Sa-mi dai cheia de la cusca. - Dar de ce bati in gratii si canti, ma, tampitule? Tu nu-ti dai seama ca esti in mainile mele? - Nu prea sunt, stapane. - Cum nu prea esti, boratule? Cum nu esti? Eu sunt stapanul aici, urangutanule! Eu, auzi tu? - Auzi, Pandele, lasa€™ ca stiu eu ce frica ti-e sa nu se afle ca m-ai furat. Pandele receptiona in plin lovitura, se inrosi, se intoarse cu fata spre odaie, cauta cu ochii o bucata de ceva, nu gasi si atunci se repezi si incepu sa-l scuipe pe Take, printre gratii. - Asa, care va sa zica? Asa? Tu-ti mama ta de santajist! Asa, care va sa zica? Pai, de-asta ati ramas voi ce-ati ramas. Asa se explica. Asa. Tu-ti-mama ta de porc! - Bine, domna€™ Pandele, se dadu Take putin indarat. Bine. Dar o sa te coste chestia asta. Scuipi, deci? Si se duce in coltul stang al camerei si tacu, fara sa mai bea si sa mai manance, sase zile, pana cand Felicia, Pluton si Gica il innebunira pe Pandele cu jalea ca moare Take si va trebui inmormantat si o sa afle lumea si e pacat si de ce? Facandu-si chei bune pentru usa camerei, Pandele trimise, in a saptea zi, pe Pluton sa-i arunce lui Take, printre gratii, cheia de la cusca. In ziua urmatoare, Pandele nu mai putu deschide pe dinafara usa camerei in care se afla urangutanul. Acesta se baricadase, cu gratiile, pe dinauntru.  Trebuie sa ma port altfel cu animalul, ca, daca ma pun la ambitie cu el, intru-n puscarie, intr-o saptamana, maximum, gandi intelept Pandele si deveni mai amabil cu Take. Ii canta, doua zile la rand, un cantec de lupta si de dor si Take deschise usa de fier cu care se baricadase. - Ce faci, ma Take, ma? Ce faci? Te-ai suparat pe mine si-ai inchis usa, dupa cum am observat? - M-am suparat, domna€™ Pandele, bineinteles. Pai, se poate asa ceva? - Iarta-ma, Take! - Ia loc, domna€™ Pandele, si sa uitam tot raul! Taifasuisera inca multa vreme in acea zi. Pandele avu, in fine, sentimentul ca discuta cu o persoana, nu cu un animal. Isi aprinse, intr-un tarziu, o tigara si il ruga si pe Take. Acesta refuza. Cand Pandele isi aprinse a doua tigara si oferindu-i instinctiv si lui Take, acesta privi curios pachetul, il lua, trase o tigara afara si si-o aprinse, dar il podidi tusea si o arunca pe covor. - Nu pe covor, Take, ai si tu mila, ca e covor, nu e pamant. - Stai, bre, ca nu s-a intamplat nimic. - Ti se pare tie ca nu s-a intamplat, dar eu iti spun ca s-a intamplat. Si crede-ma pe mine, ca sunt om si ma doare de lucrurile mele. - Da?, facu, mirat peste masura, Take. Dumneata esti om si eu nu sunt? Da? - Sunt, Take, sunt! Esti, pentru ca ai avut unde sa fii om! - Sunt, fiindca m-a crescut sarmana alde mama om. - Sa vedem, Pandele, sa vedem! - Take, auzi tu, Take! Sa-mi spui pe nume cand sunt eu de acord, cand iti cer eu asta, nu din initiativa ta. Ca-n ritmul asta o sa-mi zica nea Pandele si pisica. - Domna€™ Pandele, iarta-ma si da-mi o tigara, ca acum imi aduc aminte ca imi placu! (continuarea in numarul viitor) (din volumul "Mastile insangerate - Proze scurte din perioada 1969-2001", Fundatia Iubirea, Fundatia Constantin, Editura Paunescu - 2001)


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.