Despre Cuba - El Comandante, la taifas cu presa Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului.   La conferinta de presa de la Quito (13 august 1988), Fidel Castro surprinde la un moment dat asistenta povestind ca l-a aplaudat pe secretarul de Stat american, George Shultz, la intrarea in sala Parlamentului ecuadorian. Imediat insa el se explica: "Se spunea ca Shultz nu va veni. Citeva aplauze, putine, incepura, chiar putine. Am crezut ca alt lider latino-american a sosit, un alt prieten, si am inceput sa fac si eu asa (video il arata pe Castro aplaudand). Socotesc ca am facut asta de doua sau de trei ori. Ba chiar am intrebat: Cine vine? Mi s-a spus ca Shultz, si atunci m-am asezat chiar (rasete).   Nu pentru ca n-as fi fost dispus sa-l aplaud pe Shultz. Politetea cerea asta si politetea nu face pe unul mai putin brav, dar mie imi place sa fiu constient de situatiile cind aplaud si sa n-o fac in chip eronat (rasete). Dupa cum va imaginati, am fost foarte surprins". Cu talentul sau de reporter, Castro continua sa dezvaluie gazetarilor observatiile sale despre secretarul de Stat american: "L-am vazut pe Shultz ca a sosit. S-a asezat. Si-a pus aparatul de translatare. N-am vrut sa ma uit la el prea mult, ca sa nu se creada ca-i dau prea mare importanta (rasete). Citeodata, in timpul ceremoniei, as fi vrut sa-i arunc o privire, din curiozitate (rasete). As fi vrut sa-i arunc o privire din curiozitate istorica, politica. As fi vrut sa vad cum actioneaza, ce face. Altii i-au dat mai multa atentie si mi-au vorbit mai tirziu despre el. Ei spuneau ca, dupa ce a sosit, s-a asezat in chip modest. Tot ei spuneau ca dupa un timp a inceput sa se uite la pictura lui Guyasamin (rasete). Shultz insusi era foarte interesat de pictura lui Guyasmin, pe care o facuse faimoasa". Concluzia acestei paranteze pitoresti nu-i lipsita de umor:  "Luati nota de cite lucruri mi s-au intimplat acolo in acea zi, cit de bune pot fi relatiile mele cu biserica (rasete). Niciodata n-am fost mai recunoscator bisericii (aplauze)".   ALTFEL DECAT ALTII. Odata incalzita atmosfera, Castro trece la un raspuns serios despre relatiile regimului cubanez cu Biserica, despre pozitia Revolutiei fata de Biserica Catolica. Fidel Castro si-a asumat, de bunavoie si nesilit de nimeni, ipostaza de lider comunist. Obisnuiti cu Nicolae Ceausescu, dar si cu alti lideri comunisti din Est, din URSS, complexati de presa occidentala si de presa in general, impunand prin aranjamentele anterioare doar anumite intrebari, raspunzand ca niste roboti, in celebra limba de lemn, dar, mai ales, evitand amanuntele de viata personala, vom ramane surprinsi de taifasurile lui Fidel Castro cu jurnalistii. Liderul cubanez raspunde la orice intrebare, chiar si la cele agresive, face dezvaluiri spectaculoase despre viata sa personala, isi tachineaza interlocutorul. Liderii comunisti traditionali evitau prin fel de fel de mijloace intrebarile incomode. Iar cand raspundeau nu convingeau pe nimeni, deoarece se rezumau la repetarea unor clisee. Nu e cazul lui Fidel Castro. La conferinta de presa din 4 februarie 1989, de la Caracas, un jurnalist tanar, William Echevarria, care l-a intervievat si cand a fost in Mexic, debuteaza astfel: "As vrea sa intreb ceva ce multi insi se intreaba in legatura cu asta: Asteapta Fidel sa moara pentru a parasi postul?". O intrebare indiscutabil agresiva. Fidel Castro n-o trece cu vederea. Purcede mai intai la o pirueta menita a destinde posibila tensiune provocata de intrebare: "Bine, voi incerca sa raspund la chestiunea asupra careia multi insi gindesc: va astepta Castro sa moara ca sa-si paraseasca postul? Ma gindesc ca multi insi, in special la Nord de Cuba, si-au dorit ca Fidel Castro sa moara, pentru ca altfel ei nu-si puteau desfasura actiunile in Cuba. Sincer sa fiu, mi-ar placea sa parasesc puterea inainte de a muri (rade). Daca cineva imi poate garanta asta, as fi foarte fericit. As lasa moartea pentru mai tirziu. (rasete, aplauze)".   Raspunsul propriu-zis poate fi considerat un sofism. Castro sustine ca Revolutia cubaneza nu sta intr-un singur om, fie el si  Fidel Castro. Aceasta, deoarece, contrar speculatiilor, nu el singur conduce Cuba, ci organisme colective. In care el, desigur, are un cuvant de spus, dar nu prin prerogative constitutionale, ci prin autoritatea asupra colegilor, prin experienta sa de viata si lupta. E un bun prilej pentru a-si desfasura teza potrivit careia presedintele SUA e infinit mai puternic decat el, care nu poate numi nici macar un ambasador: "Daca vreti sa criticati puterea uriasa detinuta de cineva, puteti analiza institutiile Statelor Unite si sa vedeti puterea pe care o are Presedintele SUA. Daca cineva a studiat istoria Romanilor si cartea celor doisprezece Cezari, care a fost scrisa - cred - de Suetoniu, poate vedea ca presedintii SUA au mai multa putere decit un imparat Roman. Presedintele Statelor Unite poate declara singur razboi. Poate declansa un razboi nuclear fara a se consulta cu nimeni. Acesta-i adevarul. Duce cu el o valijoara. La ce foloseste aceasta valijoara? Se spune ca are codurile. Daca presedintele U.S. innebuneste intr-o zi si deschide valijoara poate declansa un razboi nuclear inainte ca cineva sa realizeze ca e nebun (rasete, aplauze)".   CEAUSESCU SI VOTUL DIRECT. La o alta conferinta de presa, cea din 14 martie 1990, din Brazilia, José Gomez de la El Pais ridica urmatoarea chestiune: "Recent, Octavio Paz (un autor mexican - n.n.) a scris un articol in care spune ca regimul din Cuba risca sa sfirseasca precum cel al lui Ceausescu, care a avut, de asemenea, 95% din voturi". Raspunsul lui Castro: "Cine a dovedit ca a avut 95% din voturi?" Gomez: "As vrea sa va intreb, Comandante...". Castro (intrerupandu-l): "Au fost in Romania alegeri directe, in genul celor din Statele Unite? Oh, da, aveti dreptul sa intrebati, dar si eu am acest drept - amindoi il avem". Chestiunea fusese ridicata in contextul discutiilor despre nevoia ca Fidel Castro sa fie ales prin vot direct si universal, urmand exemplul lui Gorbaciov. Intrebarea vizand executarea lui Ceausescu nu-l tulbura pe Fidel Castro. El raspunde printr-o alta intrebare: Cea despre faptul ca Nicolae Ceausescu n-a fost ales niciodata prin vot direct si universal. Firescul dialogului cu presa apare si cand e vorba de jurnalistii cubanezi. Fidel Castro detine puterea in Cuba de cateva decenii. Autoritatea sa e de necontestat. Adversarii sai de marca au murit sau au fugit la Miami. Generatiile tinere vad in el un Patriarh etern. In privinta jurnalistilor straini, firescul dialogului si-ar gasi explicatia in necesitatea de a se adapta la conditia presei de tip occidental. Sa zicem ca instinctul de politician ii spune lui Castro sa se comporte cu presa externa ca un politician de tip occidental. In cazul jurnalistilor cubanezi, te-ai astepta ca Fidel Castro sa fie teapan superior, solemn, inghetat, inducand paralizii in asistenta. Nici vorba de asa ceva.   NATURALETE. Cu jurnalistii cubanezi El Lider Maximo e la fel de natural ca si cu jurnalistii straini. La talk-showul din 24 martie 2006 intrebarile n-au agresivitatea celor venite de la jurnalistii occidentali. E insa un lucru ce se poate intampla si unui lider democratic, daca isi ia cu el, in calatorie, jurnalistii care-l simpatizeaza si, mai ales, daca tinem cont ca o intrebare incomoda i-ar putea aduce autorului taierea de pe lista de invitati. Atmosfera nu difera prea mult, asadar, de cea de la conferintele de presa ale multor lideri democrati cand acestia se intorc din voiajuri peste hotare. In Brazilia, Castro a avut convorbiri cu Felipe Gonzales si Carlos Andres despre Perestroika. Asa cum se va dezvalui mai tarziu, Felipe Gonzales si Carlos Andres l-au pisat la cap sa faca reforme. Despre asta, cei doi au facut declaratii dupa convorbiri. Unul dintre jurnalisti, cel de la Televiziunea cubaneza, il intreaba despre aceste declaratii. "De unde stii chestiile astea?" - se intereseaza Castro. "Sint speculatii ale presei straine" - raspunde jurnalistul. Discutiile cu Felipe Gonzales si Carlos Andres au fost destul de complicate. Castro a rezistat cu incapatanare la presiunile celor doi in directia reformelor. Mai tarziu va spune asta de-a dreptul. Acum insa nu-si poate permite. Un alt Conducator ar fi trecut peste subiectul asta. Unui Conducator din Estul comunist nici nu i s-ar fi pus o asemenea intrebare. Imaginati-vi-l pe Nicolae Ceausescu intors de la reuniunea de la Moscova, de la inceputul lui decembrie 1989, intrebat de un redactor de la TVR daca Mihail Gorbaciov a facut presiuni asupra lui sa purceada la reforme de tip Perestroika!