O clipa de remember - Triumful comediei lui Toma Caragiu, povestit de regizorul George Mihalache Mare actor. Nascut la 21 august. Genial! Dar am fi vorbit astazi mai putin despre el daca nu ar fi devenit actor de comedie. Toma Caragiu a descoperit, cu ajutorul prietenilor din teatrul de revista, cum se poate face auzit dincolo de urechile prea surde ale publicului contemporan.  
Asemenea unui Zarathustra nietzschean care graia oamenilor adunati in piata publica fara a fi inteles, Tomita, cum il alintau prietenii, s-a exprimat ani la rand pe scene inchise de cortinele grele ale teatrului. Dincolo de urechile multimii. Aplaudat, apreciat, gustat de public, dar niciodata suficient, pana la prima aparitie in lumea comediei. Adevaratul succes a venit cu rasul lumii. Dincolo de orice cortina, acolo unde zidurile teatrului s-au desfiintat, ca lumea sa auda mai bine.    REINTRAREA IN SCENA. George Mihalache, regizor, scenarist, scriitor si om de televiziune, care a lucrat cateva decenii cu cele mai importante nume ale vietii artistice romanesti, spune ca se numara printre cei care au facut posibila una dintre cele mai frumoase parti ale vietii artistice de la mijlocul secolului trecut. "Eu am fost foarte bun prieten cu Toma Caragiu, pe care - si asta face parte din faptele mele de razboi - l-am convins sa imbratiseze arta cupletului si a scenetei", povesteste el. "Era director la Ploiesti pe atunci. Si nu accepta ideea de a face altceva decat teatru serios. Venind vorba, intr-o buna zi, la televiziune, i-am spus ca ar trebui sa inte in perimetrul asta. «Nooo! Ca io am problemele mele, sa joc teatru serios», mi-a zis el. «Da, daa€™ uite ca astia care nu joaca teatru serios umplu stadioanele. Ii cunoaste toata lumea. Crezi ca o sa-ti ridice cineva statuie ca il joci pe Hamlet?», i-am zis eu atunci. Si ma trezesc intr-o zi cu Mircea Crisan ca-mi spune: «Am stat de vorba cu Caragiu la Ploiesti si l-am convins sa vina sa faca o sceneta cu mine». Si Crisan, care era o vulpe isteata a varietatilor, isi aranjase bine treaba. Il recrutase pe Toma Caragiu sa fie omul care «ridica la plasa», urmand ca el sa aiba cuvantul hotarator. Dar, spre surpriza unanima, s-a intamplat exact pe dos. Mielul care trebuia sacrificat a devenit taur! Pur si simplu l-a eclipsat pe Crisan", mai spune regizorul, triumfator.   UN PARIU CASTIGAT. "In foarte scurt timp, Toma Caragiu a devenit preferatul tuturor. Si a facut comedie, ramanand la fel de serios. «Ai vazut, domne, ca se poate?», i-am spus lui Caragiu. Si m-am trezit cu telefon peste 4-5 zile de la Caragiu, de la Ploiesti. Zice: «Ai avut dreptate, bade. Acum, cand merg pe strada se uita lumea dupa mine. Au inceput sa ma cunoasca». Si i-am scris un monolog intitulat «Momentul coregrafic». I-a placut textul, a venit la televiziune si a avut mare suces. De atunci si-a luat rolul de comediant in serios", mai povesteste George Mihalache, devenit ceea ce s-ar putea numi "regizorul" succesului si vietii lui Toma Caragiu.   OMUL A DEVENIT SUPRAOM! Actorul Toma Caragiu s-a depasit pe sine intrand in comedie. Si a depasit limitele teatrului, ale scenei, cu regulile ei. Si pe cele ale comediei. Ale actorului genial, devenind, s-ar putea spune, supraactorul care a stiut cum sa se adreseze tuturor categoriilor de spectatori. A lasat scena teatrului "serios" sa apuna, pentru a se naste suprascena si suprateatrul. Prezent cu succes deplin in toate genurile, fiind la fel de bun in comedie, in drama, in tragedie, vodevil si revista. A intrat in teatru inca din perioada in care era elev de liceu, iar debutul pe o scena adevarata l-a avut in toamna anului 1948, la Studioului Teatrului National din Piata Amzei. Student fiind, in anul al III-lea de facultate, i se incredintase rolul unui scutier din "Toreadorul din Olmado", in regia lui Ion Sahighian. La 1 mai 1948 a fost angajat ca membru al corpului artistic al Teatrului National. In 1949 a obtinut Diploma de absolvire nr. 1548 a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, iar la 1 aprilie 1951 a devenit angajat al nou infiintatului Teatru de Stat din Constanta. La numai 28 de ani, in 1953, a fost numit director al Teatrului de Stat Ploiesti, functie pe care a detinut-o timp de 12 ani. Pe scena ploiesteana a interpretat 34 de roluri. De acolo a plecat, invitat de Liviu Ciulei, la Teatrul "Bulandra" din Bucuresti. S-a indreptat spre comedie, spre revista, spre televiziune, spre spectacole asteptate si urmarite cu sufletul la gura de toti. Hohotele de ras ale publicului l-au invatat pe Toma Caragiu cum sa se faca auzit de toata lumea.   O NOAPTE FURTUNOASA... Toma Caragiu a devenit astfel vocea furtunoasa care spunea lucrurilor pe nume. Nu-i mai statea nimic in cale si se auzea pretutindeni. Doar o calamitate mai putea sa-l opreasca, sa-l reduca la tacere, atunci cand deja se spunea despre el ca indrazneste prea mult. Asta s-a si intamplat, in cumplita noapte de 4 martie 1977, cand Bucurestiul a fost zguduit de unul dintre cele mai mari cutremure ale secolului trecut. Legenda creata in jurul lui spune ca moartea nu ar fi fost chiar naturala, iar calamitatea ar fi camuflat crima comandata de PCR. George Mihalache isi aminteste ca l-a intalnit cu numai cateva ore inainte de dezastru. Ca prieten, ii recomandase sa intre in casa, pentru ca "avea o tuse urata". Dar Toma Caragiu i-a raspuns cu seninatate: "N-avea grija, ma Gica. Macedonenii traiesc 100 de ani!". "A doua zi a fost cules din moloz impreuna cu regizorul Bocanet, care fusese in vizita la el", isi mai aminteste regizorul. Dar Caragiu n-a murit! Asa grait-a publicul lui. Iar admiratori i se mai nasc si astazi, dupa 30 de ani de la moarte.   ,,Da, daa€™ uite ca astia care nu joaca teatru serios umplu stadioanele. Ii cunoaste toata lumea. Crezi ca o sa-ti ridice cineva statuie ca il joci pe Hamlet?" George Mihalache regizor   «Ai vazut, domne, ca se poate?», i-am spus lui Caragiu. Si m-am trezit cu telefon peste 4-5 zile de la Caragiu, de la Ploiesti. Zice: «Ai avut dreptate, bade. Acum, cand merg pe strada se uita lumea dupa mine. Au inceput sa ma cunoasca». Si i-am scris un monolog intitulat «Momentul coregrafic». I-a placut textul, a venit la televiziune si a avut mare suces. De atunci si-a luat rolul de comediant in serios" George Mihalache regizor