Coregraful lotului national de gimnastica, Geza Pozsar, l-a ademenit pe securistul care insotea lotul la cumparaturi de electronice ieftine care mergeau la 220 de volti pentru ca Bela Karoly sa poata sustrage pasapoartele din camera acestuia. Securistul nu a vrut decit o umbrela pentru soacra.

Bela Karoly, Nadia si Geza Pozsar
si-au implinit visul american Nadia Comaneci, Emilia Eberle, Teodora Ungureanu, Mary Lou Retton, Kim Zmeskal sau Shannon Miller sint doar citeva dintre gimnastele care ii datoreaza si lui Geza Pozsar succesul in gimnastica. Desemnat de doua ori de Asociatia antrenorilor de elita din SUA drept cel mai bun coregraf al anului, Geza Pozsar a participat, ca membru al loturilor nationale ale Romaniei si Statelor Unite, la patru Olimpiade si opt Campionate Mondiale. Din 1982, este proprietarul propriului club de gimnastica la Sacramento, unde colaboreaza cu antrenoarea Emilia Eberle. Desi in cei 30 de ani de cariera a lucrat cu numeroase campioane olimpice, fie ele romance sau americane, Nadia de departe l-a impresionat cel mai mult. „O vedeam ca pe un mic Mozart, un geniu al miscarii care putea sa creeze zeci de variante dintr-o singura idee". Nascut in Romania din parinti unguri, Geza Pozsar a fost selectionat de mic la Liceul de Coregrafie din Cluj. „Aveam noua ani, cind o echipa de profesori de balet a venit sa caute talente la Oradea, orasul meu natal. M-am aflat printre norocosii recrutati pentru Liceul de Coregrafie din Cluj. In anul 1970, am absolvit liceul ca sef de promotie si am fost repartizat la Opera din Timisoara. N-am avut sansa sa stau mult in orasul de pe Bega, pentru ca am fost chemat in armata. Am facut serviciul militar la Ansamblul Armatei din Cluj. Specialitatea echipei erau turneele. Au existat cazuri in care dadeam si trei spectacole pe zi. Usor-usor, am inceput sa fac coregrafii, iar dupa terminarea armatei am pus la punct o companie semiprofesionista in orasul meu natal, Oradea. Adrian Pintea, care era pe atunci elev la un liceu din Oradea, colabora cu noi in spectacolele de muzica, dans si poezie", isi aminteste Geza Pozsar.

Cooptarea sa in lumea gimnasticii a inceput tot atunci. „Ajutam un antrenor de gimnastica local, Emeric Ban, care avea citeva fetite in echipa de junioare a tarii. Maria Simionescu, pe-atunci antrenoare federala, a venit in vizita la sala si, vazindu-ma la lucru cu fetele, m-a invitat la Bucuresti, la lotul national care se antrena la Centrul 23 August. Dupa Mondialele de la Varna, in 1972, echipa a fost dezmembrata. Mie mi s-a propus sa ma duc la Onesti, la liceul de gimnastica. In acelasi timp am fost admis la Facultatea de Drept din Bucuresti, la fara frecventa. Pe Bela l-am cunoscut in diferite ocazii, inaintea venirii mele la Onesti. Am inceput sa lucrez cu el in 1974", povesteste Pozsar.

Colaborarea cu lotul olimpic feminin de gimnastica al Romaniei s-a incheiat in 1981, atunci cind, alaturi de Bela si Martha Karoly, a decis sa ramina in Statele Unite. „Ideea de a ramine in Statele Unite ne-a venit chiar in timpul turneului pe care-l faceam acolo cu Nadia. Eu stateam in camera cu ofiterul de securitate care ne insotea. Cu o seara inaintea intoarcerii echipei in tara am fost cu Bela si cu Martha la masa la o cunostinta din Romania, profesorul Olteanu, fost director al Scolii Sportive din Cluj. Sotia acestuia, Ghizi, era si ea antrenoare de gimnastica. Acolo am planuit «fuga». Bela mi-a spus ca va lua toate bagajele lor din camera in timpul noptii si le va duce la matusa Marthei, in Manhattan. Iar eu urma sa-l iau pe ofiter la cumparaturi pe Strada 49, unde se vindeau electronice cu 220 volti. In acest timp, Bela urma sa intre in camera sefului delegatiei si sa ia pasapoartele din safe", povesteste fostul coregraf al lotului national.

Birna a fost intotdeauna
aparatul favorit al gimnasticii romanesti Numai ca socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din tirg. „I-am spus domnului ofiter ca sint radiocasetofoane cu reducere de preturi pe Strada 49 si ca au 220 de volti, deci pot fi folosite in Romania. A venit cu mine. L-am invitat la o pizza si un vin rosu sa se relaxeze. Dar tot se tinea dupa mine, nu scapam de el", isi aminteste amuzat Geza Pozsar. „Salvarea" a venit de la o valiza: „Am vazut ca la o pravalie se vindeau valize enorme pe rotile cu 20 de dolari bucata, erau de plastic. Am cumparat una si am inceput sa o trag dupa mine ca pe un ciine la plimbare. El m-a intrebat ce fac cu valizoiul? I-am spus ca o sa-mi pun toate lucrurile in ea ca sa nu am prea multe bagaje. S-a mai linistit si a intrat sa cumpere o umbrela pentru soacra sa, cu 5 dolari. Vazind ca e in pravalie, am lasat valiza in strada si am fugit spre un taxi care se oprise pentru a cobori pasagerii. Am sarit inauntru si i-am aratat soferului un pumn de dolari. I-am spus «go», atita engleza stiam. I-am dat adresa primita de la Bela si dus am fost". Fuga celor trei a coincis cu atentatul asupra presedintelui american Ronald Reagan. „Primele zile au fost foarte grele. Eu am ajuns la destinatia din Manhattan pe la ora 12.00, la o ora dupa ce presedintele Ronald Reagan a fost impuscat. Pe la ora 14.00, Bela a zis sa dam drumul la televizor sa vedem daca s-a inregistrat plecarea noastra sau nu. Dar, spre norocul nostru, atentia tuturor era indreptata spre atentatul la viata presedintelui Americii. Deci nu eram pe radar", spune Geza.

Cartea de vizita impresionanta pe care si-o facusera la cirma lotului olimpic de gimnastica al Romaniei a atras atentia cluburilor din Statele Unite, care le-au propus sa-i angajeze. „Printr-o cunostinta, am intrat in legatura cu o firma de avocati din Washington D.C., care ne-a plimbat prin America sa vizitam cluburile ce ne-au facut oferte de angajare. Aici, la firma, lucra ca avocat Ron Barak, fost gimnast in echipa olimpica a SUA la Tokyo. El ne-a aranjat sa stam in Beverly Hills la hotelul Wilshire, acolo unde s-a filmat «Pretty Woman», cu Richard Gere si Julia Roberts. Mezaninul era in renovare, dar avea citeva camere gata. Vederea dadea spre Rodeo Dr, cel mai sic loc de cumparaturi din L.A. O cravata aici costa cam 250 de dolari, iar eu aveam in buzunar doar 125. Dupa zece zile ne-au mutat acasa la avocat, care ne-a dat niste camere adiacente grajdului de cai, asa ca am petrecut nopti placute ascultind la rumegatul cailor", isi aminteste Geza Pozsar. Pentru ca nici un club interesat de serviciile lor nu avea insa mijloace financiare suficiente pentru a-i angaja pe toti trei, Geza Pozsar a decis sa se mute in Sacramento, oras pe care il vizitase si ii placuse la prima vedere. „I-am lasat pe Bela si pe Martha si am plecat la Sacramento, unde, cu ajutorul unui membru al Congresului american, Robert Matsui, am inceput sa ma lupt sa-mi aduc familia. Am avut noroc, secretarul de stat Alexander Haig a facut o vizita in Romania, in 1982, si a pus pe masa, printre altele, si dosarul meu de cerere de reintregire a familiei. Karina, fiica mea, si sotia au sosit in America pe 1 Mai 1982. Am fost invitati la Congresul american si am vizitat Casa Alba. Karina a primit in dar steagul national care a fluturat pe cupola Congresului in ziua de 1 Mai 1982", povesteste Geza.

Anul 1982 a fost unul norocos pentru familia Pozsar si din alte privinte. Pe linga reunirea familiei, coregraful lotului national reusea sa puna pe picioare propria afacere in Sacramento - Academia de Gimnastica Geza Pozsar: „Anul acesta sarbatorim 25 de ani de existenta. Cea mai mare reusita a clubului nostru este o gimnasta care s-a antrenat aici si care a facut parte din echipa olimpica din 1992. Acum avem fete care se pregatesc cu scopul de a primi burse de la universitatile mari din SUA cum e Stanford, UCLA, Berkley. In anul 2002, m-am retras de la echipa nationala a SUA, dar colaborez in continuare cu sperantele olimpice in mai toata America. Nu mai particip la cantonamente, e mult prea mult. Acum, imi place sa vizitez orase cu viata culturala ca New York, Memphis, Miami, Houston, Minneapolis. Ma duc la muzee, teatre, balet".

Actor de ocazie in filmul „Nadia" Geza Pozsar nu este strain nici el de lumea cinematografiei, chiar daca si-a dedicat viata gimnasticii. In 1984, fostul coregraf al lotului olimpic al Romaniei si-a jucat propriul rol in filmul „Nadia". „Filmul Nadia a fost facut in fosta Iugoslavie, la Zagreb. Pe linga faptul ca mi-am jucat rolul, am ajutat si cu scenariul, care a fost in mare parte scris dupa memoriile lui Bela Karoly. Scenaristii au tinut legatura cu el pe tot parcursul filmarilor. Au folosit insa si „licente poetice". Ca un amanunt, actrita care a jucat-o pe adolescenta Nadia a invatat si a lucrat cu marele Liviu Ciulei", spune Geza Pozsar.

"Pe Nadia am invatat-o sa se machieze" Corina Marc a preluat postul de coregraf lasat vacant de Geza Pozsar, ea fiind autoarea exercitiului la sol pe ritmurile „Ciocirliei".

Nadia si-a educat statutul de VIP Corina Marc i-a urmat lui Geza Pozsar la lotul olimpic feminin de gimnastica al Romaniei. Avea numai 27 de ani cind generalul Marin Dragnea i-a ordonat sa se duca la Deva. „Impacheteaza si mergi la Deva. Bela Karoly si sotia lui au ramas in America. Noii antrenori sint Octavian Bellu de la Petrolul Ploiesti si Sica Albu. Probabil m-au ales pe mine, pentru ca terminasem aceeasi scoala de coregrafie ca si Geza Pozsar si aveam un stil similar de lucru", a povestit Corina Marc intr-un articol publicat pe www.nadiacomaneci.com. La Deva, Corina a avut ocazia sa stea in camera cu Nadia Comaneci. Pe eroina de la Montreal o cunoscuse cu un an in urma. Ba chiar colaborasera impreuna la Bucuresti. „Dupa o cearta serioasa avuta cu Bela Karoly, Nadia a refuzat sa se mai antreneze cu el. Era o situatie tare ciudata, pentru ca ajunsesem sa avem doua loturi nationale: cel de la Deva si unul la Bucuresti format din Nadia, Cristina Itu si Adina Farcut. Ele erau antrenate de Gogu Gorgoi. Eu lucram dupa-amiaza cu lotul de junioare si dimineata cu senioarele", adauga fosta coregrafa a lotului olimpic. Nadia Comaneci, Emilia Eberle, Melita Ruhn, Marilena Vladarau, Rodica Dunca, Dumitrita Turner, Dorina Ungureanu, Lavinia Agache, Ecaterina Szabo si Cristina Grigoras compuneau pe-atunci lotul de la Deva. „Le-am fost in primul rind prietena si apoi coregrafa. Eram apropiata de virsta lor si astfel am reusit sa le fac sa mi se destainuie. In fata lui Tavi Bellu nu-si puteau deschide sufletul pentru ca era barbat, iar Anastasia Albu era prea dura. Nu mai ramasesem decit eu. Pe Nadia am invatat-o sa se machieze si ce haine sa poarte in afara salii de gimnastica", spune Corina. Ea nu era doar o buna ascultatoare, ci le lasa pe fete sa se distreze, lucru de neconceput in regimul draconic de antrenament de la Deva. „In timpul liber jucam canasta cu gimnastele pe covor", isi mai aminteste fosta coregrafa. Componentele lotului olimpic de gimnastica urmau o dieta stricta, bazata pe carne slaba, legume si fructe. „Eram fortata sa le scotocesc camerele fetelor, pentru a fi sigura ca nu au mincare de la parinti sau dulciuri. Intr-o zi, am gasit intr-un ghiveci un trandafir uscat. Am vrut sa-l iau si sa-l arunc, cind de dedesubt au rasarit niste acadele. Tot acolo se aflau si liste in care fetele le scriau parintilor ce vor sa manince cind ajung acasa. Erau trecute acolo de la prajituri si dulceata de fructe pina la multi-multi cartofi prajiti", povesteste Corina Marc.

Nici Nadia nu se dadea deoparte cind era vorba de alimente interzise. „Intr-o zi, Nadia mi-a spus ca are pofta de capsuni. Am mers cu masina intr-un sat de linga Deva, unde exista o ferma. Femeile care lucrau acolo au vrut sa se pozeze cu Nadia, dupa care ne-au oferit mai multe lazi cu capsuni. Seara, am gasit-o pe Nadia in pat, stind turceste, cu o lada de capsuni in brate.

Le-am mincat pe toate, mi-a spus ea. Dupa ce a terminat, a fugit la baie si a vomitat voit tot ce mincase. Aceasta era o practica obisnuita printre fete, mai ales cind mincau prea mult", a mai afirmat coregrafa. Corina Marc nu a rezistat la lotul de la Deva decit citeva luni. „De fiecare data cind ieseam in oras, eram urmarita. Eram supravegheate 24 de ore din 24, 7 zile din saptamina. Nu puteam fi atit de supusa cum voiau ei, asa ca am ales sa plec", spune Corina. Singurul ei regret este ca nu a reusit sa le insoteasca pe fete la nici o competitie internationala. Numele ei nu a fost niciodata mentionat in vreun articol al acelor vremuri, dar totusi Corina a reusit sa intre in istoria gimnasticii gratie solului compus pentru Nadia pe acordurile melodiei „Ciocirlia".

Nadia a descoperit fuga Fostul presedinte al Federatiei Romane de Gimnastica, Nicolae Vieru, a intuit in mare masura cum s-au derulat faptele. ,,Cu o seara inainte de plecarea spre tara, Bela a fost invitat sa petreaca alaturi de niste romani stabiliti in SUA. La intoarcere, era foarte incintat, povestea ca a mincat sarmale, ca a iesit un chef pe cinste. Cred ca atunci, de fapt, si-a aranjat plecarea. A doua zi, dimineata, am propus sa mergem la cumparaturi. Aveam avion pe la ora 16.00, asa ca ne-am gindit ca avem doua ore la dispozitie pentru a face cumparaturi. Nadia a plecat cu securistul pe urma, care o insotea tot timpul, coregraful Geza Pozsar a luat alte doua fete. Cind am ajuns la hotel, Nadia a fost cea care m-a anuntat. Statea vizavi de camera mea. Cind m-a vazut, a inceput sa rida: «Ha-ha-ha, au plecat. Am fost la ei in camera si nu mai sint. Si-au luat si bagajele». Imediat m-am dus la valiza mea, unde tineam toate pasapoartele. O deschisesera si isi luasera actele cu ei. Am anuntat ambasada, iar acasa a trebuit sa dau declaratii, s-au facut cercetari, analize.", si-a amintit Vieru.

Copyright pe „Sanie cu zurgalai" Geza Pozsar este creatorul celebrului exercitiu la sol pe melodia „Sanie cu zurgalai". Exercitiul Teodorei Ungureanu pe melodia interpretata de Maria Ciobanu a facut inconjurul lumii, ridicind salile in picioare. Ba, mai tirziu, gimnaste straine au „imprumutat" pentru exercitiile lor de la sol ritmurile acestei melodii.

Viziteaza site-ul Academiei de coregrafie a lui Geza Pozsar, pe www.cotidianul.ro/select Imagini cu evenimente de exceptie din istoria gimnasticii romanesti, pe www.cotidianul.ro/select