Peisaj cu Buddha si caini

Inchipuiti-va un oras romanesc. Pentru aceasta, va trebui sa lasati deoparte orice reverii urbane v-au invaluit, cu austeritate si candoare, spatiul din preajma inimii in care, de la brahmani, stim ca s-ar cuibari sufletul. Va fi necesar, prin urmare, sa va goliti memoria de orice balast fotografic european pe care, intr-un tipic reflex turistic, ati fi tentati sa-l actualizati.

Mai curand, incercati sa priviti de la fereastra locuintei: ea va deschide o panorama nord-coreeana de asfalt peticit si de beton poros, a caror simpla pulsatie de azbest anuleaza orice posibilitate de existenta a verdelui natural. Adaugati, la toate acestea, un scuar manjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de caldura tropicala, precum si doi caini vagabonzi, de sex incert, intinsi levantin la umbra pitica a unui garaj improvizat din sarma si din carton.

Ati reusit? Vedeti ca, pana la urma, n-a fost chiar atat de greu. Ei bine, supunandu-ma, la o luna dupa intoarcerea din Japonia, acestui rigid exercitiu de contemplatie, descopar, nu fara o unda de mirare, un cersetor citind. Surprinzator nu este, propriu-zis, ce lectureaza el (o revista zdrentuita, infatisand masini de ultima generatie, la care nu ar avea acces nici macar in proiectiile sale onirice), ci pozitia fireasca de semilotus, care, in ochii unui hindus credincios, l-ar infatisa pe omul pubelelor drept un ascet ratacitor in cautarea obstinata a iluminarii depline.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe