Cearta

Am simtit nu o data ca starea mea sufleteasca modifica realitatea si ca, daca nu m-as fi aflat intr-un anumit loc, realitatea acelui loc ar fi fost alta. Mai intii, simpla mea prezenta dadea imprejurarii o infatisare pe care nu ar fi avut-o in lipsa mea, in al doilea rind, starea mea de spirit sporea efectul prezentei fizice: parca iesea in afara mea, se lipea de evenimente si le schimba cursul.

Cum sa uit cum, certindu-ma pe strada cu o fata, ajunsesem amindoi la o irascibilitate psihica atit de mare incit, la un moment dat, am simtit ca, daca nu se intimpla ceva, orice, numai sa se intimple ceva, o sa plesnim amindoi de atita tensiune. A fost intocmai ca in pragul unei furtuni, cind, atmosfera fiind foarte incarcata, simti cum aerul apasa la propriu asupra lucrurilor din jur, modificindu-le consistenta si deformindu-le chipul.

Cearta avea loc pe o strada din centrul vechi al Constantei, intr-o zona unde masinile nu aveau voie sa circule si unde te puteai plimba nestingherit, fara teama ca vei fi calcat de vreuna. In plus, si acesta e amanuntul decisiv, era aproape miezul noptii si, in afara de noi, nu mai erau pe caldarim decit ciinii vagabonzi. Si atunci, pe strada aceea ingusta si usor inclinata, cu noi mergind unul linga altul si fierbind sub presiunea unei furii ce atinsese punctul cuminant, pe strada aceea goala la miez de noapte, in fata noastra, la o intersectie aflata cam la cincizeci de metri inainte, am auzit un vuiet de motoare ambalante si doua masini, venite din sensuri perpendiculare, s-au ciocnit bot in bot si au ramas nemiscate.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe