Take, nu vorbi cu pacat, ca vorbesti despre stramosul tau! Vezi cum esti?! Te suparai cand ziceam si eu ceva despre biata mama-ta, ca sa dracui tu acuma pe stramosul nostru. Stai, Gico, stai, nu lua si tu vorbele chiar asa. E stramos, asa, ca idee. Nu e si in realitate. Pandele, zic vorba mare, dar eu simt un fel de sfarseala prin dreptul inimii si-un fel de respect de parca ar fi intrat in casa alde bata, de prin Segarcea, pa onoarea mea. Auzi, madam Pandele? Eu am luat jucaria asta ca sa ne distram, dar, daca asa e dixtrariseala, o termin si nu mai imi trebuie. Pai, eu o iau de joaca si tu, tasti, cu respectul. Vezi ce inseamna un om prost? Asta inseamna! Atunci du-te si stai in genunchi in fata broastei, ca ne e stramos si mai vechi. Si-atuncea unde o culcam pe dumneaei? Asculta, Gico, de ce-i tot zici tu femeie? Ia, stai, sa vad! Si tranti maimuta pe spate, in pat, razand. E barbat, reavizeaz-o-n maicuta dumneaei! Fii, ma, om de Dumnezeu, si tu mai respectuos! Auzi, Gica tatii? Auzi, tu? De patruzeci de ani tin tot intr-un respect. Gata, sunt satul. Nu mai respect pe nimeni. Traiasca libertatea! Si unde-l culcam, Take, pe domnul? Il bagi in bucatarie! O sa-l doara oasele, Take. Sa-l doara, ca de-aia-i maimuta.   *** Dimineata gasira maimuta cu ochii deschisi, incruntati, rosii de somn, pe un scaun de bucatarie. Gica Pandele incepu sa se ingrijoreze. Daca vine cineva la noi, ce facem? Ca tot orasul vorbeste de furtul maimutei. Incepu, in mod deliberat, sa se certe cu vecinii pe un motiv sau pe altul. Nici cu neamurile din alte localitati nu mentinu aceleasi relatii, ca inainte de venirea moinei in casa. Iar Take Pandele insusi isi lua si el toate masurile de precautie. Isi retrase copiii de la scoala, de teama sa nu spuna ceva vreunor colegi. Take si Gica facura din casa lor o baricada in care nu mai patrundea nimeni. Take se intelesese cu postasul, care-i aducea pensia, sa-i lase totul intr-o cutie special amenajata, in usa, in schimbul a zece lei, si sa semneze indescifrabil pentru primire. Reusind, in foarte scurta vreme, sa rupa relatiile cu toata lumea, familia Pandele se putu consacra, in liniste, misiunii pe care si-o asumase, in acea zi de joi, cand furase urangutanul din gradina zoologica. In primul rand, Pandele trebui sa-si invinga remuscarea ca si-a retras copiii de la scoala. In acest scop hotari sa faca lectii cu Pluton si cu Felicia, ca si cu urangutanul, a carui evolutie voia s-o grabeasca, s-o vada si s-o dirijeze. Apoi, dupa ce-l umili suficient, Pandele fu de acord sa-i dea uranguanului o parte dintr-o odaie, prevazuta cu pat, masa, scaun, si despartita de restul camerei prin vergele de metal, ca o cusca. Foarte, foarte mult se bucura Take de ideea nevesti-sii, de a-i spune urangutanului "Take", dupa numele sefului familiei. Dupa doua luni, urangutanul Take se dezvoltase fizic si mental pana la a pricepe absolut totul si la a imita perfect pe toti ai casei, mai cu seama pe Take Pandele, care radea flatat de imitatiile acestea, dand din mana, in semn de solidarizare: "Prostii!". Spre toamna, urangutanul crescuse atat de mult, incat se putea privi in ochi - de la aceeasi inaltime cu Take Pandele. Intr-o zi, greu de uitat, urangutanul, tinandu-se cu mainile de gratiile lui, ii facu sa inghete pe membrii familiei Pandele, zicand cu un accent perfect si cu un ton profund omenesc: "Stapane, fii bun cu mine si mareste-mi cusca. Nu mai pot, stapane, sunt si eu cineva, e prea mica pentru mine". Cateva minute, cei patru oameni zacura intr-o adanca perplexitate. Primul se trezi Pluton Pandele. Tata, a vorbit Take! Incepu sa tipe si Felicia, ceva nearticulat, ceva de neinteles. Pentru prima oara in viata lui, aflat in fata unei intamplari extraordinare, Take Pandele nu mai zise "Prostii!", ci, dandu-se cativa pasi inapoi, isi duse mainile in dreptul pieptului, unde si le impreuna, si zice: "Doamne, asa ceva n-am crezut!". Si, dupa o discutie scurta cu urangutanul, Pandele fu de acord sa mute gratiile in mijlocul camerei, in asa fel incat s-o imparta in doua, egal. La treaba puse mana si urangutanul Take, plin de voiosie si tandrete. Take Pandele intorcea, din cand in cand, capul sa-l vada cum lucreaza. Avea inca stangacii. Se incurca mai ales la suruburi, pe care le contempla adanc, vrand sa inteleaga de ce se invart ele si se afunda in obiectul in care erau fixate. Avea, totusi, miscari aproape distinse, controlate, de om care face pentru prima oara o astfel de treaba, dar care a facut inainte ceva apropiat sau a auzit despre lucruri asemanatoare. (continuarea in numarul viitor)   (din volumul "Mastile insangerate - Proze scurte din perioada 1969-2001", Fundatia Iubirea, Fundatia Constantin, Editura Paunescu - 2001)