Sa-ti arda sufletul pana la scrum refuzand extinctorul

SA NU-I FIE DE DEOCHI DE VIATA!
Exista oameni care ard pentru o idee, care ard pentru o simtire pana la scrum. Viata oamenilor acestia e palalaie de incendiu fara nici un extinctor prin apropiere. Oamenii acestia traiesc cu adevarat, nu doar exista. Zboara sus, nu falfaie cu aripile la nivelul colbului din ograda. Un astfel de om al pasiunilor mistuitoare a fost si inegalabilul Florian Pittis. Cand era actor mai tanar juca intr-un spectacol ce se incheia la ceas tarziu din noapte, atunci cand autobuzele si tramvaiele devin un semn de intrebare si trec precum nalucile cu un carton lipit pe parbriz "la depou". In zilele in care, dupa acest spectacol mai lung, urma la zece dimineata repetitia pentru viitorul spectacol, Florian Pittis dormea in cabina de la teatru. Ghemuit pe un fotoliu cu doua scaune in prelungire. Se temea ca nu cumva sa intarzie a doua zi la repetitie. Pentru el teatrul, actoria, radioul au fost arsite care i-au adus mereu sufletul si mintea la binecuvantatul punct de fierbere.


Cu aceeasi daruire a iubit scena si o iubeste Mircea Diaconu. Cel ce a brevetat irepetabilul suras purtand marca Mircea Diaconu, surasul istet plin de nuante, nitel siret, doldora de intelesuri, surasul atat de caracterizant pentru felul de a fi al romanilor. Dar Mircea Diaconu si-a plecat inima si deasupra scrisului. Talentul de pe scena s-a scurs in ceasul din noapte din condei in pagini de o aleasa frumusete. Inca de cand era tanar, Mircea Diaconu a simtit nevoia de a trece pe hartie trairile din sufletul lui atat de tainic in profunzime. Isi inchiriase o camaruta de 3/3 la mansarda unei cladiri situata peste drum de Teatrul Bulandra. Cand se tragea cortina Mircea Diaconu dadea fuga la el in chilie si se apuca sa-si scrie simtirile pe un caiet de dictando. Era supapa lui de suflet. Intr-o noapte, si-a dat seama ca nu mai poate ascuti creionul, atat de mic ajunsese. Ca un fumator patimas ramas fara tigari care iese pe strazi sa ceara macar un chistoc in ceas de noapte, asa a iesit in drum Mircea Diaconu, poate gaseste la cineva un "chistoc" de creion. Un militian i-a dat un sartoc de creion chimic. Fericit, Mircea Diaconu s-a intors in fata caietului de dictando si a scris toata noaptea. De acest caiet de dictando il leaga o fermecatoare istorisire. Florian Pittis prezenta la Bulandra un spectacol de muzica si poezie. Dar intr-o seara n-a putut veni la spectacol si l-a rugat pe Mircea Diaconu sa-i tina locul. S-a descurcat Diaconu, dar a sosit momentul in care trebuia sa citeasca un text scris de marele gazetar Radu Cosasu. Insa Pittis uitase sa-i lase cheia de la fiset, asa ca Mircea Diaconu n-a gasit alta solutie decat sa citeasca pe scena pagini din caietul de dictando cu textele lui, prezentandu-le ca fiind opera lui Radu Cosasu. A doua zi, Radu Cosasu l-a felicitat pe Mircea Diaconu.

---

Despre autor: