Nu vorbea, nu-si recunostea parintii si, de cele mai multe ori ori, nu lasa pe nimeni sa patrunda in lumea sa singuratica. Se intampla sa ramana zeci de minute cu ochii atintiti pe perete sau pe o jucarie. Sau, dimpotriva, sa alerge prin casa dand di
Nu vorbea, nu-si recunostea parintii si, de cele mai multe ori ori, nu lasa pe nimeni sa patrunda in lumea sa singuratica. Se intampla sa ramana zeci de minute cu ochii atintiti pe perete sau pe o jucarie. Sau, dimpotriva, sa alerge prin casa dand din maini, fara sa stie unde se afla. Acum, in urma sedintelor de terapie ABA, Emilian a ajuns sa spuna, in cuvinte abia silabisite, "te iubesc, mama!".


Din spatele unui geam, mama isi priveste copilul. Cu mana la gura si ochii inlacrimati, abia daca mai respira. La fiecare gest al baiatului, femeia suspina prelung. Copilul da din maini, scoate cateva sunete si nu are astampar pe scaun. Profesoara repeta la nesfarsit: "Jenifer este... ve-se-laaa. Cum este Jenifer?", si-i arata desenat pe foaia de hartie un chipusor zambaret. Emilian o priveste o clipa, repeta bolborosit spusele "tutorelui" sau. Si, dintr-o data, incepe iar sa bata cu palma in masa, fara incetare, mai mult, si mai mult. In mod obsesiv.


Din cand in cand, de parca ar sti ca in spatele geamului fumuriu cineva il priveste, baiatul zambeste. Si ochii sai mari, fruntea lata il fac sa para un copil lipsit de orice suferinta. Emilian a fost diagnosticat la varsta de 3 ani si patru luni cu autism. Multa vreme, chiar si acum, boala l-a tinut departe de familie si de jucariile sale. Sechestrat intr-o lume in care traia doar el. "Trecusera 3 ani si el nu scotea nici o vorba. Se invartea prin casa in piruete perfecte sau dadea din maini de parca dirija o orchestra. Cine ar fi crezut ca acestea erau semnele bolii?", spune mama copilului, Simona Creanga. Vizita la Spitalul Obregia din Capitala si precizia cu care medicul a pus diagnosticul copilului au aruncat-o pe femeie in vartejul diperarii. "Imi puneam atatea intrebari. De ce, Doamne, copilul meu trebuie sa treaca prin chinul asta? Atata vreme l-am vazut ca fiind perfect sanatos si acum, dintr-o data, cu handicap grad I!". Isi sterge lacrimile ce-i curg siroaie. Spusele doctorului "nu va vorbi niciodata, nu va putea merge la scoala, nu se va descurca singur" au determinat-o parca mai mult sa creada in vindecarea copilului. A inceput sa studieze, sa intrebe din medic in medic. O luna internare la spitalul din Cluj. Saptamani bune la spitalele din Bacau, locul natal. Zile intregi in Spitalul Titan. Timpul se scurgea insa fara ca starea lui Emi sa se imbunatateasca.


PROGRESE VIZIBILE. Implinise 6 ani si 5 luni, dar el se comporta asemenea unui copilas de 8 luni. "Nu vorbea, nu ne recunostea, nu isi dadea seama pe ce lume se afla, nu se ferea de nimic. O data, pe strada, nu a vrut sa ma tina de mana, dar m-a luat de brat. Am fost de acord. Intr-o clipa insa s-a desprins de mine si s-a aruncat in mijlocul drumului. Mi-a inghetat sangele in vene. Alta data, cand il asteptam sa iasa de la terapia de grup din cadrul Spitalului Titan am vazut cum, tarat de o asistenta, a trecut pe langa mine de parca nici nu m-ar fi vazut. S-a uitat lung, dar nu a schitat nici un gest. Nu stia cine sunt. Pentru el eram o straina, nu mama lui. Am crezut ca mi se scurge sufletul, ca imi pica carnea de pe oase de durere", povesteste femeia in timp ce-mi arata zecile de hartii pe care le-a trimis diferitelor fundatii, ONG-uri, Ministerului Sanatatii, pentru a cere sprijin. Din nici o parte, nici un ajutor. A fost nevoita sa-si ipotecheze casa si sa-si amaneteze bijuteriile si toate obiectele de pret pe care le aveau in casa, sa faca imprumut la banca. Numai o luna de tratament costa mai bine de 27 de milioane de lei. "Emilian lucreaza cu 3 studente, «tutore» cum sunt ele numite, care au invatat terapia ABA, cu un logoped, un psiholog si cu un supervizor. Eu asigur salariile acestora, precum si baza materiala, plus stimulentele care i se dau atunci cand duce o sarcina la bun sfarsit." De doi ani, de cand Emi urmeaza terapia ABA la Bucuresti, progresele incep sa se vada. "In pa-du-rea cu a-lune/aveau ca-sa doi pi-tici..." incepe Emi cantecelul, ajutat de mama sa. La inceput se aud clar versurile, dupa care cuvintele incep sa i rostogoleasca. "Bravo, Emi!", spunem in cor si baiatul isi ascunde fata printre perne. Mama il imbratiseaza. Emi se uita la ea si repede sopteste ceva, numai de el stiut. E felul lui de a-i spune: "Te iubesc!".


RUGAMINTE. Departe de casa sa din Bacau, Emi isi traieste copilaria sub supravegherea tutorelor sale. 8 ore zilnic de exercitii, cu pauze de masa. Langa el vegheaza bunica. De la suparare si de la atatea necazuri, femeia a suferit un accident vascular. Si-a revenit treptat si acum zilele si le dedica ingrijirii nepotului. Aflati singuri in Bucuresti, intr-o camaruta mica in care cei doi se inghesuie intr-un patuc ca de spital, bunica nu pregeta in a-i face toate poftele copilului. Cum se suie in pat, cum ia buretelul si ii sterge tapile, apoi repede da sa-i pregateasca masa, pentru ca pauza e scurta si nu trebuie sa intarzie de la urmatoarea repriza de terapie. Parintii il viziteaza in week-end-uri. Ei trebuie sa stranga bani. O zi fara terapie si efectele negative apar imediat. "Situatia lui Emilian s-a schimbat atat de mult. Mananca singur, vorbeste cu noi, greoi, dar o face. Stie alfabetul, numara, face multimi. Trebuie sa rezistam. Pentru el...", spune mama. Acum gandul sau se indreapta catre oamenii de bine care il pot ajuta pe Emi. Dorinta sa este ca, din toamna, baiatul sa mearga la o scoala particulara, dar cheltuielile vor spori considerabil. "Fiti alaturi de noi! Emi are nevoie de ajutorul dumneavoastra!"


Tratament continuuABA - "Terapia Comportamentala Aplicata", se numara printre putinele metode din lume ce poate asigura o recuperare completa a copiilor care o urmeaza. Aceasta consta in 40 de ore pe saptamana de tratament intensiv. Rezultatele cele mai bune se vad in cazul copiilor care incep terapia inainte de a implini 5 ani. Emilian are acum 8 ani si
8 luni. Terapia, in cazul lui, a fost inceputa mai tarziu, iar recuperarea sa este mai greoaie. Pentru a-si continua sedintele are nevoie de bani.

Pentru cei care il pot ajuta pe baietel, la OTP Bank, pe numele tatalui, Creanga Gabriel, s-au deschis urmatoarele conturi:
in euro: RO09BNRB290000106795in lei: RO52BNRB290000106795
La BCR Bacau, sucursala Buhusi, un alt cont a fost deschis pe acelasi nume:
in lei: RO86RNC80027014190080001


Despre autor:

Jurnalul National

Sursa: Jurnalul National


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.