Causeni, un monument ignorat

Biserica din Causeni ne-a amintit de bisericuta veche din Strei, in Tara Hategului. Una, cea hategana, parasita la marginea satului, pe o colina pe care urci printre copaci, cruci de piatra si iedera vie ce ti se agata de catarama sandalei. A doua, cea basarabeana, adancita in pamant si singuratica in inima unui oras (si a unui raion) pentru care, oficial, istoria "a inceput" o data cu anexarea Basarabiei la URSS. Cel putin asta aflam, stupefiati, accesand site-ul www.causeni.org.md. Totusi, Causenii nu s-au ivit "de niciunde" si, mai ales, "de nicicand"...

Cele cateva ore pe care le-am petrecut, in pelerinajul nostru basarabean, la biserica veche cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" aveau sa ne confirme ca la Causeni cei reci, cei orbi, cei tacuti nu sunt sfintii zugraviti pe pereti, ci oamenii care ar fi putut sa schimbe destinul unuia dintre simbolurile pe care ortodoxia se cuvenea sa le aiba in Basarabia.


CHEIA. Din strada, aproape ca nu o vezi. O apara de priviri ne-poftite gardul de piatra si arcul semicircular al portii (datand din secolul al XIX-lea). Poarta grea, tintuita, se deschide insa usor si te lasa sa te strecori in ograda bisericii. O zaresti mai jos, spre picioarele tale. Inaltata - dupa legenda, pe locul alteia mai vechi (probabil din veacul al XV-lea), biserica are ca ultimi ctitori cunoscuti pe domnitorul Grigore Calimachi (1763-1765) si pe mitropolitul Proilaviei, Daniil, acestia fiind cei care efectueaza reconstructia si comanda realizarea frescelor de catre zugravii Stanciul si Voicul (dupa cum reiese si din pisania interioara). Aceste minunate lucrari, care au facut celebra biserica pentru ca reprezinta ultima etapa de dezvoltare a picturii murale in Moldova, am fi dorit si noi sa le vedem, insa lucrurile nu au mers de la inceput asa de usor precum speram. Dupa incercari ce pareau zadarnice de a obtine cheia cu care se deschide frumoasa usa pazita de lei sculptati in basorelief plat, ni s-a spus ca una era pastrata de primar (de negasit, altminteri), iar cea de a doua se afla la o batrana, vecina cu biserica. Am obtinut-o numai dupa ce am facut dovada ca suntem romani, recitand pe nerasuflate "Scrisoarea a III-a" a lui Mihai Eminescu. Si purtand cheia aceasta, ca pe un trofeu, ne-am intors la superbul edificiu care ne astepta.


PROIECTE ROMANESTI, REFUZURI BASARABENE. Ne-a atras de la bun inceput atentia celebrul "rosu de Causeni", despre care specialistii spun ca este comparabil cu "albastrul de Voronet". Ansambluri de picturi murale, in Basarabia, mai exista la manastirile Capriana, Rudi si Harjauca, insa cea de la Causeni iese in evidenta prin stralucirea culorii, linia eleganta a desenelor si tehnica desavarsita, care au facut ca frescele sa fie demne de a intra in patrimoniul UNESCO, alaturi de cele ale bisericilor din dreapta Prutului, de la Probota, Humor, Moldovita, Arbore, Voronet, Rasca, Sucevita.


Pentru a avea o opinie avizata asupra valoroasei "zugraveli" de la Causeni, ca si pentru a intelege care sunt sansele de restaurare a acestui elegant edificiu, l-am contactat, la Bucuresti, pe acad. Razvan Theodorescu, fost ministru al Culturii in Romania. "Inca din 1991, cand am vazut pentru prima oara biserica din Causeni, atunci cand am facut o calatorie si la Orhei si Capriana, am pus problema colegilor mei istorici de arta si restauratori de a oferi un sprijin colegilor din Moldova. Despre Causeni vreau sa va amintesc ca este o ctitorie a mitropolitului Proilaviei, care controla zona Dobrogei si a raialelor otomane. Causenii se aflau atunci in raiaua Tighinei. De aici si conditia sa de monument crestin care, fiind construit intr-o zona islamica, apartinatoare candva de voievodatul Moldovei, trebuia sa fie pe jumatate ingropata, pentru a nu rivaliza cu geamiile. Are o pictura cu elemente postbrancovenesti de la jumatatea veacului al XVIII-lea, fiind un monument exemplar din toate punctele de vedere."


Ce demersuri au fost facute, efectiv, si care a fost rezultatul lor? Iata ce ne-a declarat interlocutorul nostru: "Unii responsabili de la Chisinau stiu cu ce valoare inestimabila au de a face - de exemplu Vlad Ghimpu sau alti cercetatori - , dar vorbesc prea putin despre acest lucru. In anii a€™94-a€™95, cand eram presedinte al Comisiei Monumentelor Istorice din Romania, am pus din nou aceasta problema. In acel moment, un reputat inginer restaurator - azi disparut dintre noi - s-a deplasat acolo pentru a face proiectul de restaurare a arhitecturii. Pentru a salva pictura exceptionala de acolo, un alt coleg a fost la Causeni pentru a pune pe picioare un santier de restaurare. Aceleasi demersuri le-am facut si pentru manastirile rupestre de la Orhei, si pentru Manastirea Capriana. Dialogul Bucuresti-Chisinau era atunci intr-un moment fast. Ministrul Culturii din Republica Moldova atunci era dl Ungureanu, care a facut mult in perioada mandatului sau. La inceputul urmatorului deceniu, noii guvernanti au pus insa piedici acestor colaborari si proiecte comune. Ca ministru, am avut o singura intalnire cu omologul meu din Guvernul Tarlev si intalnirea nu a dus la nimic constructiv. Toate proiectele noastre anterioare, legate de Causeni (si de celelalte monumente), nu s-au materializat". Din pacate, capacitatea economiei Republicii Moldova nu este atat de mare incat sa faca fata financiar la un proiect grandios, asa cum este restaurarea bisericii din Causeni. Sa ne amintim ca in aceeasi situatie se afla si statuia Lupoaicei, al carei soclu din fata Muzeului National de Istorie din Chisinau este si acum gol. Statul roman si-a oferit sprijinul logistic si financiar pentru restaurarea acestui simbol al latinitatii, sprijin refuzat de administratia de la Chisinau, care a afirmat ca are mijloace proprii pentru a finaliza restaurarea. Sa speram ca biserica din Causeni va fi restaurata la timp...


Icoanele mutilateCalatorul cat de cat avizat observa, in ce priveste vechea bisericuta de zid a Causenilor, cateva amanunte. Mai intai, faptul ca este construita intr-o adancitura facuta in pamant. Este, daca putem spune asa, "marca" bisericilor ortodoxe ridicate in perioada raialelor turcesti, care nu trebuiau sa depaseasca in inaltime "un calaret pe cal". Sa ne gandim ca acest edificiu a fost reconstruit pe locul unuia mai vechi, pe vremea mitropolitului Proilaviei, Daniil (Proilavia, dupa denumirea pe care grecii o dadeau Brailei: "O Proilobov"). Acesta isi intindea jurisdictia si asupra zonelor Chiliei si Cetatii Albe, in nordul Dobrogei ori in zona Tighinei (Bender) si depindea canonic direct de Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol (cu atat mai mult este de semnalat contributia la rectitorirea bisericii a voievodului moldovean Grigore Calimachi).
O data ce ai intrat in biserica si te-ai apropiat de frescele din naos, in stanga altarului, nu poti sa nu observi dureroasa imagine a "sfintilor cu ochii scosi". Dupa unele legende locale, gaurile din fresca, in dreptul orbitelor sfintilor, sunt facute de catre tatarii care treceau Nistrul, dupa altii au fost facute de turci sau de cazaci... Pagani sau nu, pangaritorii nu
s-au gandit, atunci cand au atins cu varful sulitei lumina ochilor sfinti, ca de fapt vor adauga inca un martiriu acestora. Si daca singuratatea bisericii din Causeni ne-a amintit de cea de la Strei, frescele de aici ne-au facut sa rememoram martiriul frescelor Sucevitei - cea cu mucenici, asemenea, orbiti, de data aceasta de sulitele austriecilor.


AltarulIn altarul cel parasit al Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din Causeni, nu s-au mai auzit de multa vreme cantarile liturgice. In semiintunericul care acopera frumoasele fresce, intr-o zi torida de vara, s-a intamplat ca noi sa auzim glasul ingerilor si al sfintilor. A fost o minune faptul ca, in ziua aceea, ne insoteau doi preoti din Mitropolia Basarabiei. A fost o minune faptul ca Dumnezeu le-a indemnat, pe intuneric, pasii spre usa altarului, unde au intrat smeriti si, cu voce joasa mai intai, puternica apoi, au inaltat cantare de slava Domnului. Poate anul acesta, pe 28 august (Adormirea Maicii Domnului, pe stil vechi), se va indura cineva sa slujeasca din nou la Causeni.

---

Despre autor: