Multi oameni continua sa se planga de lumea din jur, prelungind atmosfera defetista din anii 90, din primele etape ale istoriei noastre postcomuniste, iar presa inca mai este dominata de discursurile negative, minimalizante, catastrofice. Motivatiile unora si altora difera. Pentru cetatenul obisnuit, ameliorarea vietii nu e suficienta, el vrea s-o duca si mai bine, deci nemultumirile uneori justificate, alteori ba... - nu i-au disparut. In schimb discursurile publice, performate de profesionisti care au de obicei un nivel de trai peste media nationala sau chiar mult peste, raman negative mai putin din cauza atitudinii critice normale si obligatorii in cazul presei "cainele de paza al democratiei", care trebuie sa fie intotdeauna vigilent si intransigent , cat din ratiuni comerciale: populismul catastrofist si "justitiar" isi pastreaza audienta atat la categoriile sociale cu adevarat defavorizate, marginale, sarace, cat si la populatia care o duce mai bine dar se vaeta mai departe.
Motivatiile - asadar - difera, efectele sunt aceleasi: un contrast din ce in ce mai flagrant intre realitate si evaluarile ei publice. Am in vedere presa generalista, purtatoare de mesaje explicit ori implicit politice. Variantele mai specializate, care presupun selectia si interpretarea profesionalizata a informatiilor, ofera diagnostice mult mai corecte, dar indreptate catre categorii restranse de public, la randul sau specializat. Distorsionate sunt - in schimb si imaginile oferite in tirajele mai substantiale ale presei de divertisment, care "tabloidizeaza" in ambele sensuri: in negativ daca prezinta orori (crime, violuri si alte blastamatii), in ultrapozitiv atunci cand vorbeste despre "VIP"-uri si despre viata lor "glamoroasa".
Contrastul poate fi observat chiar si daca privim sectiuni diferite ale acelorasi medii. De comparat - de pilda jurnalele de stiri TV cu ceea ce dezvaluie un pic mai tarziu emisiunile de tip "real life", filmate in casele unor oameni obisnuiti. Doritori sa se stie "vedete" macar o clipa, ei se ofera voluntari pentru scenarii al caror scop e divertismentul, dar care le si dezvaluie modul de viata, cu multe detalii de existenta cotidiana. Nu e vorba insist despre exceptii, ci despre cazuri relevante statistic: familii de muncitori, tehnicieni, mici functionari, mici agricultori (altadata tarani!). In apartamentele lor la bloc si in casele lor de la tara, oamenii au facut in ultima vreme amenajari foarte spectaculoase prin comparatie cu aspectul saracacios si tehnologic inapoiat de pana nu demult: decoratii interioare la moda, mici arcade obtinute prin renuntarea la usile de trecere din vestibule in camerele de zi sau prin inlaturarea unor pereti usori, fara rol de rezistenta, echipamente electronice noi (televizoare, combine muzicale, aparate de aer conditionat), computere (de obicei pentru copii, ceea ce indica o diferenta semnificativa de comportament generational), bucatarii remobilate si utilate la zi. Adeseori cu credite bancare sau de consum, in iuresul "shoppingi"ului la Carrefour, la Bricostore, Metro, Bila, Domo si celelalte - noul sport national al romanilor! Drept pentru care "supermarket'-urile raporteaza cresteri continui de vanzari, cu contributia unei mari masse "de mijloc", conform modelului socio-economic al tarilor dezvoltate...