Prea Sfintitul Vincentiu Ploiesteanu, Episcop Vicar Patriarhal, vorbeste despre ultimele zile din viata Patriarhului Teoctist, despre aflarea vestii mortii sale si se declara socat de atitudinea cu care anumiti ziaristi au reactionat atunci. Ne-a spus ca Biserica, o institutie care nu este dinastica, isi vede mai departe de treburi pana la alegerea viitorului patriarh.

Jurnalul National: Prea Sfintite Parinte Episcop, cum ati primit vestea mortii Patriarhului nostru?
PS Vincentiu Ploiesteanu: Asa cum cred ca au primit-o toti credinciosii Bisericii Ortodoxe Romane, cu mare uimire. Ca fiind o veste neasteptata, fiindca cu numai doua zile inainte il vazusem activ, lucrand, discutasem cu dansul. A urmat ziua de duminica, zi de slujba, zi de rugaciune.

Cand a stiut Prea Fericitul Parinte Patriarh ca trebuie operat? Dar Prea Sfintia voastra?
In urma cu o luna si jumatate, Parintele Patriarh isi facuse niste analize si aflase de aceatsa suferinta care a inceput sa se manifeste prin dese treziri in timpul noptii. Lucrul acesta in obosea si il supara foarte mult. Nu putea sa doarma. Ajunsese in cursul lunii iulie cand spunea ca se trezea de sapte-opt ori pe noapte.


Dormea doar cateva ore pe noapteVa povestea despre lucrul acesta, se destainuia?
Era un om de o sensibilitate deosebita, cu un simt al pudorii foarte de dezvoltat si deosebit de discret. Mi-a spus despre aceasta suferinta, ca a inceput sa fie obosit, sa nu se poata odihni. Lucrurile acestea incepusera sa-i afecteze activitatea de zi cu zi. Parintele Patriarh era un om foarte activ, faptul insa ca nu avea decat cateva ore de somn noaptea ii crea o foarte mare suferinta si un inconvenient.


V-a marturisit ca vrea sa se opereze?

Ideea operatiei a aparut destul de tarziu pentru ca la inceput a facut un tratament. Chiar medicul lui, Ursea, a dat declaratii in presa ca i-a dat un tratament. Dar tratamentul acesta nu a avut efect. Vineri, inainte de operatie, m-am dus la Prea Fericirea Sa, si, in cadrul audientei zilnice, mi-a marturisit ca este epuizat fizic si nervos din cauza nesomnului. Incepusera si caldurile foarte mari... Mi-a spus ca vrea o rezolvare a acestei situatii. Prea Fericitul, atunci cand se intalnea cu doctorul, nu accepta sa fie nimeni de fata, dar se pare ca chiar acest domn doctor Ursea i-ar fi spus ca daca nu merge tratamentul medicamentos va fi nevoie de operatie, indemnandu-l insa sa faca aceasta interventie in Germania. Parintele Patriarh s-a informat si a ajuns la concluzia ca ar fi mult mai bine sa se opereze in Romania si a auzit de profesorul Sinescu. Vineri a tinut sa-l sun pe profesorul Sinescu. De doua ori l-am sunat, dar n-a putut sa raspunda, am aflat apoi ca era in operatie. L-am rugat pe preotul Pop, care lucreaza la o biserica din apropierea Spitalului Fundeni, sa ia legatura cu profesorul Sinescu. Acesta i-a transmis dorinta Parintelui Patriarh de a se opera, iar dansul a venit la resedinta Patriarhala in prima parte a zilei de sambata. Domnul profesor a venit sambata la ora 11.30 si Parintele Patriarh a fost foarte incantat si bucuros sa-l cunoasca si hotarat sa se opereze la dansul. Eu l-am vazut pe Parintele Patriarh dupa intalnirea cu profesorul Sinescu, la ora 14.30. Ca semn al increderii pe care i-o trezise profesorul Sinescu este faptul ca Parintele mi-a zis ca a reusit sa doarma doua ore. De doua luni nu mai reusise sa doarma doua ore continuu. Duminica, pe la ora pranzului, i-am telefonat domnului Bogdan Teleanu de la Biroul de Presa, care se afla in prezenta Patriarhului, si mi l-a dat la telefon, iar Prea Fericitul mi-a zis sa stau linistit, ca a hotarat sa mearga la spital sa se opereze. A hotarat sa-l insoteasca numai soferul, pentru ca domnul profesor Sinescu i-a spus ca are nevoie de o persoana, un barbat care sa-l ajute in perioada postoperatorie. A ajuns la spital in jurul orei 18.30, cam asa ceva. M-a sunat sa-mi spuna ca rezerva este buna. Urma ca administratorul resedintei patriarhale sa-i duca niste ceai, niste lucruri personale. Mai tarziu, pe la 21.30-22.00 mi-a mai dat un telefon spunandu-mi ca banuia - si dansul, ca si noi - ca va fi externat miercuri seara. Si mi-a cerut sa convoc un consiliu la resedinta patriarhala pentru joi.


Stiati si ora la care va intra in operatie?
Stiam. Dupa doua luni de nesomn si chin, era totusi viguros, era un om in plina putere. La un moment dat, au aparut in prima parte a zilei de luni tot felul de zvonuri depre starea sanatatii Patriarhului. Atunci am considerat ca este mult mai bine sa dam un comunicat de presa prin care sa spunem ca a fost internat si ca a fost operat. Noi stiam ca i s-a facut operatie endoscopica, sub anestezie locala, nu generala. Lucrurile s-au complicat dupa ora 14 sau 15, cand au aparut fel de fel de vesti alarmiste, ca a intrat in coma sau a murit. La spital nu aveam cu cine vorbi. Am dat telefon administratorului resedintei patriarhale, parintelui Ioachim, care era la spital impreuna cu soferul. Dar sigur, erau la usa blocului operator. Nu au putut vorbi cu nimeni. Medicii erau inauntru. Pe la 16.30, cand am vazut ca nu avem cu cine sa comunicam acolo, iar parintele Ioachim imi spusese ca vazuse oamenii agitandu-se, m-am urcat in masina si am plecat spre spital. In masina fiind, un ucenic de-al meu mi-a telefonat si mi-a dat vestea ca managerul spitalului anunta ca Parintele Patriarh a trecut la Domnul. Lucru pe care nici acum nu-l inteleg. Pentru ce managerul spitalului nu a anuntat intai centrul patriarhal si a comunicat presei? Aceasta a fost o inabilitate sau o lipsa de etica preofesionala. E singurul repros pe care personal l-as avea de adus conducerii spitalului. Nu profesorului Sinescu. Consideram ca noi suntem familia Parintelui Patriarh si ar fi trebuit sa cunoastem situatia, avand in vedere rangul sau.


Avea lumanarea aprinsa la capDupa aceea ce ati facut?
M-am dus acolo, m-am intalnit cu profesorul Sinescu, mi-a explicat tragedia. Am cerut sa fiu dus in camera unde era Parintele Patriarh. Printre lacrimi, am putut sa ne inchinam si sa ne rugam ca vesnica sa fie pomenirea sa. M-am bucurat ca avea lumanarea aprinsa la cap. Parintele Patriarh era spovedit si impartasit, nu asa cum s-a spus cu iresponsabilitate undeva, in presa, ca nu ar fi. Era monah, iar noi ne spovedim si ne impartasim foarte des. L-am rugat pe profesorul Sinescu sa ne permita sa il imbracam, sa nu se faca autopsia, pentru ca trupul Parintelui Patriarh este sfintit. A fost de acord. Am chemat pe Prea Sfintitul Varsanufie, pe marele ecleziarh al catedralei patriarhale si pe parintii cuviosi de la catedrala sa vina cu vesmintele sa il imbracam pentru a-l aduce la catedrala. Eu m-am intors pentru ca se organizase aici o conferinta de presa. Sunt un barbat destul de puternic, dar a trebuit sa fac un efort sa-mi reprim niste lacrimi cand am anuntat ca Parintele Patriarh a trecut la Domnul. Spre socul meu, prima intrebare a unui ziarist a fost: cine-i va fi urmas? A fost ca un dus rece. A urmat apoi sigilarea cabinetului patriarhal, a dormitorului, cu semnatura mea si a celorlalti episcopi de la patriarhie si arhiepiscopie. Din camera Prea Fericitului s-au luat doar vesmintele liturgice, carja si mitra. L-am anuntat pe Inalt Prea Sfintitul Daniel, care prin statut este loctiitor de Patriarh, care a venit la Bucuresti ca sa incepem pregatirile pentru inmormantare.


S-a spus ca Prea Fericitul a murit cu zile. Ce credeti?
Parintele Patriarh era foarte activ si era constient ca aceasta boala ii va afecta mult din munca sa. A fost decizia Prea Fericirii sale de a se opera. Nu avea obligatia sa consulte pe nimeni. Am fost intrebat daca am dat autorizatie de operatie. Nu aveam dreptul si calitatea aceasta. Parintele Patriarh era in deplinatatea facultatilor psiho-fizice. I-a comunicat telefonic aceasta decizie si Inalt Prea Sfintitului Teofan. Post-festum, e usor sa gasesti motivatii sau sa pui intrebari stanjenitoare, dar in momentele acelea de suferinta, cand avea nevoie, nu a fost ajutat. Domnul doctor Ursea nu a fost de gasit, era in vacanta, in prezenta mea, de trei-patru ori Prea Fericitul a cerut sa i se telefoneze, dar, negasindu-l, a apelat la cel care era cel mai indrituit sa-i poata da un ajutor in aceasta suferinta.

Eu cred ca Dumnezeu l-a iubit, pentru ca a murit fara sa se chinuiasca, asa cum si-a dorit. De multe ori ne spunea ca il roaga pe Dumnezeu sa nu fie povara pentru nimeni. Dupa acest sfarsit fulgerator, eu pot marturisi ca Dumnezeu l-a iubit si i-a daruit un sfarsit fara durere, crestinesc, neinfruntat, in pace.


Alta expresie vehiculata, desigur nepotrivita in legatura cu trupul mort al patriarhului, a fost "manipulare ilegala de cadavre" atunci, la scoaterea din spital.
Nu stiu daca cel mai rau lucru e sa manipulezi cadavre sau sa manipulezi constiinte si oameni. Si numai niste minti infierbantate pot face astfel de afirmatii. Eu l-am rugat pe profesorul Sinescu ca trupul sa-mi fie incredintat pentru a-l putea imbraca in vesminte si sa nu mai fie autopsiat. Nu se cuvenea sa fie batjocorit.


In cazul Patriarhului, fiind monah, cine este familia, cine trebuia sa-l ia din spital?
Obstea monahala de care apartinea, adica noi, Patriarhia. Deci totul a fost legal, iar legile noastre bisericesti sunt recunoscute de stat.


Nu cred ca si-a facut testamentAm inteles ca in acest moment (ieri - n.r.) s-a deschis biroul patriarhal. Credeti ca se va gasi un "testament", cum se asteapta unii?
Nu cred ca si-a facut testament. Am discutat de multe ori problema asta cu Prea Fericitul. Imi spunea: "Cat voi fi in viata, voi cauta ca fiecare lucru al meu sa fie o lauda adusa lui Dumnezeu". Si cred ca asta este de fapt testamentul sau. Cei care se asteapta sa aiba un testament in care sa fi spus cine ar vrea sa il urmeze sunt niste oameni care nu cunosc organizarea noastra. Biserica n-are organizare dinastica. Patriarhul nu poate numi urmasul sau. Este propus de Sfantul Sinod si Colegiul Electoral Bisericesc alege.


Ce prioritati are Biserica Ortodoxa Romana pana la alegerea viitorului patriarh?

Biserica isi continua viata de zi cu zi. La prioritatile noastre adaugam si rugaciunea de zi cu zi pentru sufletul Parintelui Patriarh. Si facem pregatirile pentru convocarea Sfantului Sinod, pentru convocarea Colegiului Electoral Bisericesc si dupa aceea pentru intronizarea viitorului patriarh.

Pana atunci vom avea la Manastirea Secu canonizarea Mitropolitului Varlaam, in septembrie vom avea o mare adunare ecumenica la Sibiu, apoi va urma desemnarea celor doi sau trei candidati la functia de patriarh, iar in dupa-amiaza zilei de 12 septembrie Colegiul Electoral Bisericesc va alege.


Nu va intreb cine va fi noul patriarh, e nepotrivit, dar va intreb: cum v-ati dori sa fie?
Viitorul patriarh e cel pe care il va hotari Bunul Dumnezeu si oricare va fi ales prin Duhul Sfant, pe care il rugam sa ne lumineze, sa duca mai departe Biserica Ortodoxa Romana, ca mostenirea Parintelui Patriarh
Teoctist sa fie inmiita.


Cum va ramane in amin-tirea Prea Sfintiei Voastre Parintele Patriarh Teoctist?
Ati spus foarte bine, un parinte. Un chip luminos care ne cerea noua foarte multa responsabilitate, dansul avea multa responsabilitate, un om care dojenea si mangaia, care a pus inainte de orice slava lui Dumnezeu si binecuvantarea Bisericii.