Lungmetrajul „Omul-problema" intra in cinematografele romanesti din 10 august.

Personajul interpretat de Trond Fausa Aurvag
se confrunta cu o lume din care
explicatiile rationale lipsesc O coproductie Norvegia-Islanda, „Omul-problema" este al doilea lungmetraj al regizorului Jens Lien, un client regulat al competitiei de pe Croazeta. De altfel, si acest film si-a facut debutul tot la Cannes, unde a cistigat in 2006, in cadrul sectiunii Semaine de la Critique, Premiul Acid. In Bucuresti, filmul va putea fi vizionat din 10 august la Hollywood Multiplex si la Movieplex Cinema Plaza Romania. Povestea pe care se axeaza scenariul are tangente cu absurdul si cu suprarealismul magic: un barbat de 40 de ani, Andreas, se trezeste din senin intr-un oras bizar; i se ofera o slujba, un apartament si o nevasta, dar nu si posibilitatea de a parasi localitatea. Singura portita de scapare din aceasta situatie e o crapatura in zidul pivnitei lui Hugo, un coorasean. Evadarea se planifica repede, dar realizarea promite complicatii.

Regizorul Lien a sarit in ochii criticilor prin scurtmetrajele sale, precum „Shut the Door" si „Natural Glasses", prezente constante in circuitul festivalurilor, cu mult inainte sa isi lanseze la Berlin, in 2003, debutul in lungmetraj, „Jonny Vang". La „Omul-problema" a colaborat cu o veche cunostinta a sa, Trond Fausa Aurvag (interpretul rolului principal), dar si cu actritele Petronella Barker si Brigitte Larsen. Ceea ce singularizeaza si mai mult acest film este casa lui de productie, Tordenfilm, prima fondata in intregime de absolventi ai relativ recentei Scoli Nationale de Film din Norvegia, de la Lillehammer.

Distopie cu savoare moderna In „Omul-problema", cineastul Jens Lien reuseste sa cufunde spectatorul, pret de o ora si jumatate, intr-o atmosfera asfixianta: decoruri aseptice, o paleta de culori redusa la nuante spalacite de albastru, argintiu si gri, o lumina alba, terna, care nu prea lasa loc de contraste. Nimic nu scrisneste si nimeni nu tipa, sunetele sint surde, iar ecourile acestea infundate sint subliniate de o coloana sonora bazata pe dramaticele lucrari orchestrale ale marelui compozitor romantic norvegian Edvard Grieg. La toate astea se mai adauga un montaj de planuri lungi si lente, care, in ansamblu, creeaza senzatia ca ai patruns intr-o lume insuportabila. Ca orice univers distopic, cel din „Omul-problema" poate fi la fel de bine un infern, un paradis scapat de sub control, sau poate fi pur si simplu o perspectiva satirica a regizorului Jens Lien si a scenaristului Per Schreiner asupra decorului urban norvegian, sub perfectiunea caruia pulseaza, invizibila, disperarea cea mai acuta.

Mai multe despre lungmetrajul bazat pe jocul Warcraft aflati pe www.cotidianul.ro/select