In numele Tatalui, cazul Patriarhului, plasat mai presus de lege

Inaltele fete bisericesti nu se supun legilor romånesti. Actele normative in vigoare au fost flagrant incalcate in cazul Patriarhului

Reprezentantii Bisericii Ortodoxe s-au erijat in apartinatorii lui Teoctist, desi nu aveau nici un drept legal in acest sens

Conform canoanelor bisericesti, Parintele Patriarh Teoctist era monah si singura lui familie era Biserica, sustin reprezentantii Patriarhiei

Medicii si persoanele din administratia locala au aplicat exceptari de la lege absolut abuzive. Patriarhul a fost internat fara bilet de trimitere de la medicul de familie

Interventia chirurgicala s-a facut fara consimtamåntul scris al pacientului

Autopsia obligatorie nu s-a efectuat. Imbalsamarea nu s-a facut dupa 24 de ore, ci dupa doar trei ore de la anuntul decesului

Trupul neinsufletit si certificatul constatator al decesului au fost ridicate de reprezentantii Bisericii, si nu de familie


Legile in Romånia sunt facute doar pentru muritorii de rånd. Inaltele fete bisericesti nu se supun acelorasi reglementari. A ceasta este concluzia pe care ar trebui sa o tragem din incalcarile flagrante ale actelor normative in cazul Patriarhului. Si totusi, vinovati pentru „fentarea“ legii nu se fac reprezentantii Bisericii Ortodoxe, care s-au erijat in apartinatorii lui Teoctist fara nici un drept, de altfel, ci medicii si persoanele din administratia locala care au aplicat exceptari de la lege absolut abuzive.

Moartea unei rude in spital este o adevarata pacoste pentru un roman de rand. Ca sa-l poti scoate din spital trebuie sa indeplinesti o gramada de formalitati si, mai ales, trebuie sa treaca cel putin 24 de ore pentru ca sa poata fi facuta necropsia celui decedat. „Daca un bolnav a decedat in spital, este obligatoriu ca acesta sa ramana doua-trei ore in sectia in care a murit. Dupa care este anuntata familia, iar apoi medicul curant trebuie sa faca un bilet de externare, in care sa specifice ca a decedat. Pacientul mort este dus in sectia de anatomie patologica, unde, dupa 24 de ore, i se face obligatoriu autopsia. Familia are drepturi depline asupra celui decedat. Daca familia nu este de acord cu autopsia trebuie sa faca o cerere in acest sens si sa semneze. Daca bolnavul moare in primele 24 de ore de la internare, este considerat caz medico-legal si autopsia se face automat la Institutul de Medicina Legala“, ne-a declarat Ioan Cordos, medic primar chirurgie toracica la Institutul „Marius Nasta“. Medicul trebuie sa intocmeasca un certificat constatator de deces, act cu care familia se va prezenta la primarie pentru a ridica certificatul de deces si de inhumare. Actele necesare pentru eliberarea certificatului de deces sunt certificatul medical constatator al decesului si actul de identitate al decedatului. Numai membrii familiei, adica rudele de gradul I pot ridica certificatul de la primarie. Imbalsamarea se face la cerere, iar aceasta se plateste.

Legi incalcate in cazul Patriarhului
Prima neregula care s-a facut in cazul Patriarhului a fost aceea ca, la internarea in spital, Teoctist nu a avut bilet de trimitere de la medicul de familie, asa cum este prevazut in Legea 95/2006. Internarea in spital si interventiile chirurgicale se fac in baza unei astfel de trimiteri. Doar in cazul urgentelor biletul de trimitere nu mai este necesar. Articolul 649 din Legea 95/2006 prevede ca, pentru a fi supus la metode de tratament cu potential risc pentru pacient, pacientului trebuie sa i se solicite acordul scris. Acest articol a fost incalcat, deoarece Patriarhul nu si-a dat acordul scris. Referitor la acest aspect, trebuie semnalat faptul ca Teoctist nu s-a impartasit inaintea interventiei chirurgicale, semn ca riscurile operatiei explicate de medic au fost minimalizate. Legea nr.46/2003, a drepturilor pacientului, stipuleaza ca toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia. Imediat dupa moartea lui Teoctist, absolut toate informatiile referitoare la boala Patriarhului, inclusiv greutatea prostatei, au fost date publicitatii. Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane a fost grav incalcata. Potrivit acesteia, imbalsamarea se face la 24 de ore de la constatarea decesului, iar autopsia este absolut obligatorie. Imbalsamarea lui Teoctist s-a facut la circa trei ore dupa anuntarea decesului, iar autopsia nu s-a efectuat in nici un fel, fara sa existe vreo cerere in acest sens facuta de membrii familiei celui decedat. In plus, certificatul constatator de deces a fost ridicat de catre Vicentiu Ploiesteanul, care nu era nicidecum un membru al familiei, iar certificatul de deces de la Primaria sectorului 4 a fost ridicat de un consilier din cadrul Patriarhiei Romane, si nu de catre un membru al familiei, asa cum prevede legea.

Exceptii doar in proceduri administrative
Incalcarile legilor in cazul interventiei chirurgicale si mortii Patriarhului au fost puse pe seama exceptiei. Din pacate, exceptiile s-au facut doar in procedurile administrative, a formalitatilor de dinaintea interventiei chirurgicale si de dupa moartea neasteptata a lui Teoctist. Foarte multe voci, mai mult sau mai putin avizate, sustin ca moartea Patriarhului ar fi avut o singura cauza: senectutea. In fapt, varsta inaintata a lui Teoctist ar fi fost intaiul semnal de alarma pentru medicul Sinescu. Un semnal care ar fi trebuit sa-i opreasca graba de a-l opera si de a-l supune unor analize aprofundate. Varsta ar fi recomandat intrunirea unei comisii. Un exemplu in acest sens este interventia chirurgicala a lui Basescu. In cazul presedintelui, s-au intrunit comisii peste comisii, s-au facut investigatii medicale peste investigatii medicale si, in final, s-a luat decizia ca Basescu sa fie operat la Viena. Cand in tara erau destui profesionisti care sa rezolve problema. In cazul lui Teoctist, problemele de sanatate ale inaltului iererh au fost tratate cu rapiditate si superficialitate. Decesul acestuia i-a luat prin surprindere pe medici, care nu se asteptau ca sintagma „operatia reusita, pacientul mort“ sa devina realitate.

---

Despre autor: