A debutat in a€™67, intr-o emisiune de mare succes, intitulata "Dialog la distanta". Atunci a primit "botezul publicului". De atunci, viata ei a fost... un cantec. Veta Biris implineste maine 58 de ani.   "Sunt adesea provocata, de ziaristi mai ales, sa raspund la intrebari despre viata mea, despre cariera mea, despre familia mea... N-o fac cu placere atunci cand o fac, pentru ca nu-mi plac amintirile si nici nu-mi fac planuri de viitor. Imi place la nebunie sa traiesc clipa, timpul prezent, pentru ca el este singurul care ne apartine. Clipa trecuta e trecuta, n-o mai avem, iar cea viitoare nu putem fi siguri ca ne va apartine. Caut cat imi sta mai mult in putere sa ma integrez cat mai mult si mai intens prezentului, cu bucuriile si durerile lui, cu binele si raul, intr-un cuvant cu tot ceea ce imi este dat sa traiesc in viata. In urma cu cativa ani, prin 2004 cred, a aparut o carte intitulata «Veta Biris - Cantecul vietii». Cartea, cum lesne se poate deduce, imi era dedicata. Am facut atunci un compromis, raspunzand la multe intrebari puse cu inteligenta si as spune chiar cu delicatete, de un om pe care, altminteri, il pretuiesc mult. Astfel, publicul, cititorii, lumea au putut sa afle o multime de lucruri despre cariera mea. Cantecul popular mi-a prilejuit si marile intalniri cu oameni de mare valoare si tinuta impecabila cu care am lucrat sau in preajma carora am avut adesea ocazia sa ma aflu. Lista este lungaa€¦ Inainte de toate ii iubesc si-i pretuiesc pe cei din familia mea. Impreuna am fost la bine si la rau, pentru ca viata noastra, ca a oricui, a fost presarata si cu bune, si cu rele. Nimic nu-i mai reconfortant decat sa stii si sa simti ca omul de langa tine iti poarta grija, ca nu-i este indiferent ce se intampla cu tine, ca vegheaza asupra ta... Ce sa-mi doresc mai mult? Timp de peste 40 de ani am cantat oamenilor, le-am adus un strop de bucurie si liniste in suflet. In jurul meu sunt oamenii care ma iubesc. Dumnezeu mi-a dat puterea sa traiesc din plin clipa, dar si sa invat din greseli, din tradari, din durere si suferinta, sa nu pastrez nimic din ce-i urat, nici in suflet, nici in inima, nici in minte. Autorul cartii de care aminteam la inceput ma intreba la finalul lungii discutii pe care am avut-o: «Sunteti un om fericit, doamna Veta Biris?». «Ce-i fericirea, domnule Moldovan?», l-am intrebat la randul meu. «Ma tem ca n-ati gasit omul cel mai potrivit, care sa va dea un raspuns...», mi-a spus. Si-am incheiat atunci, ca si acum: «Sunt fericita ca exist, ca am fost creata din nimic si de niciunde, ca am fost lasata in aceasta lume in care pot sa dobandesc... eternitatea. In rest, sunt multumita»."