Treaba cu ordonanta incriminata de fostul ministru Radu Berceanu, prin care firmele romanesti sunt practic excluse de la licitatiile de contractare a marilor lucrari de infrastructura, este destul de complicata. Sincer, nu cred ca reprezentantii guvernului Tariceanu sa fie atat de decisi in lupta impotriva presedintelui Basescu incat sa sacrifice capitalul autohton. La fel, nu cred ca initiatorii au impus de capul lor acele cerinte dure (experienta de minimum 8 ani neintrerupti in constructia de autostrazi sau cifra de afaceri anuala de 200 de milioane de euro). Avand in vedere cati kilometri de autostrada s-au construit la noi si o experienta de 3-4 ani in acest domeniu, ar fi o cerinta suficienta pentru a descalifica o firma de constructii din Romania. Dincolo de scandalul politic, inclin sa cred ca respectivul act normativ a fost cerut tocmai de finantatorii proiectelor Banca Europeana de Investitii si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare. Nu doar Romania a beneficiat de un astfel de tratament.Problema este alta. Marile companii straine vor castiga licitatiile, dar constructia efectiva tot cu firmele romanesti va fi realizata. Ei semneaza pentru bani, pun sigla pe afise, iar noi venim cu utilajele si cu forta de munca. La prima vedere s-ar putea spune ca facem lohn in constructii, antreprenorii straini mizand pe forta de munca ieftina din Romania. Un calcul al carui rezultat o sa complice planurile dezvoltatorilor. Intr-adevar, in prezent, nivelul de salarizare in constructii, fata de media europeana, este extrem de scazut, ceea ce, teoretic, reprezinta un avantaj. Degeaba insa salariile sunt mici, daca nu avem forta de munca suficienta in domeniu. Potrivit estimarilor, cresterea substantiala a volumului de investitii in infrastructura va conduce la un necesar suplimentar de 500.000 de muncitori. Asadar, fie ca vorbim despre antreprenori straini sau despre companii autohtone, problema ramane aceeasi: selectarea fortei de munca. Solutii? Putine si costisitoare. Inca de la inceputul anului, Laurentiu Plosceanu, presedintele ARACO, avertiza: "Sunt foarte multi oameni calificati care au plecat la munca in tarile comunitare la alte niveluri de salarizare si nu pot fi inlocuiti pe termen scurt, pentru ca nu exista bazinul de forta de munca si bazinul de calificare. Ceea ce incercam noi este sa avem o politica de salarizare care sa ne permita ca pe termen mediu sa atragem o parte din forta de munca ce a plecat in strainatate. Daca nu vom reusi, se va pune problema sa atragem noi forta de munca din alte bazine disponibile. Moldova este un bazin disponibil, dar este aproape secatuit, Ucraina poate fi o solutie, dar furnizeaza forta de munca in Slovacia, Cehia, in tarile de sorginte germanica. Alte bazine disponibile sunt Turcia, Pakistan, China, dar in momentul in care aduci astfel de forta de munca apar alte probleme. Trebuie asigurat un nivel de salarizare care sa le permita un nivel de trai aici, cazare, masa, conditii specifice. Estimez ca nivelul de salarizare pentru muncitorii adusi aici va fi cu mult peste cel de acum. Daca anul trecut un salariu mediu in constructii ajungea la circa 250 de euro, cu siguranta strainii care vor veni aici nu vor accepta un asemenea venit. Noi ne-am propus ca in doi ani sa aducem nivelul salariului mediu din constructii undeva in zona a 500 de euro, ca sa fim aproape de nivelul care este acum in Ungaria si in Polonia. Un asemenea salariu mediu inseamna pentru muncitorii calificati aproximativ 700 de euro in Romania". Este greu de crezut ca poate fi atins un astfel de plafon intr-o perioada atat de scurta. Asa ca, indiferent cine va castiga licitatiile, va avea probleme mari in respectarea termenelor de executie si, de aici, pierderi pentru companiile straine si pentru cele autohtone.