Infrangandu-si rivala socialista, Ségolène Royal, Sarkozy a decis sa agraveze criza prin care trec socialistii prin numirea in Guvernul sau a numeroase figuri multa vreme asociate cu centru-stanga. Sarkzoy a convins doua femei din mediul imigrant, Rama Yade si binecunoscuta activista feminista Fadela Amara, sa accepte functii mai mici in Guvern, in vreme ce Kouchner a fost cea mai populara figura politica din Franta, in ultimii ani.
Popularitatea lui Kouchner este un fenomen bizar. Desi se afla in politica de o buna perioada de timp, nu a detinut nici o functie guvernamentala de cand a fost adjunct al ministrului Sanatatii sub fostul premier socialist Lionel Jospin. Dar se pare ca acum a venit momentul. Kouchner, co-fondator al grupului de ajutorare Doctori fara Frontiere, dar care ulterior s-a separat de organizatie pentru a forma o a doua organizatie umanitara, si care a fost ambasador al ONU in provincia Kosovo, dupa razboiul NATO cu Serbia din 1999, are acum 67 de ani. Realistic, invitatia pe care i-a facut-o Sarkozy a fost, probabil, ultima sa sansa de a juca un rol politic si international major. Dar oare ce fel de rol? Kouchner nu a inventat asa numitul 'droit d'ingerence', cunoscut ca drept de interventie, acesta apartinand de fapt teroristului legal italian Mario Bettati.
Viziunea sa privind actiunea umanitara a fost una in care ideea de ajutorare nu a reprezentat un scop in sine, ci si un mijloc de a indrepta unele greseli. Aceasta diferenta este fundamentala.(...) Asta este ceea ce activisti precum Kouchner au cerut, fie ca au admis sau nu ei insisi in zone ca Rwanda si Kosovo. Probabil astfel se explica de ce Kouchner a fost una dintre putinele figuri politice importante franceze care au sustinut actiunea anglo-americana a alungarii de la putere a lui Saddam Hussein, lucru pe care Sarkozy nu l-a facut. Dupa fiasco-ul din Irak, a fost extrem de surprinzator faptul ca un politician care are in sange ideea schimbarii regimului poate ocupa un portofoliu in Guvernul francez.
Poate ca din experienta Irakului au fost invatate mai putine lectii decat se spera. Ca sa fim drepti cu Sarkozy, motivele sale in numirea lui Kouchner au avut mai mult de-a face cu punerea in dificultate a adversarilor socialisti decat cu 'droit d'ingerence'. Iar Kouchner insusi, spre amuzamentul cinic al presei franceze, a inceput sa bata in retragere in ceea ce priveste insistentele legate de o interventie imediata pentru a proteja refugiatii si a muta populatia din Darfur de alte masacre comise de Guvernul sudanez sprijinit de militiile arabe Janjawed. Asa gandea activistul Kouchner. Ministrul de Externe Kouchner cere conferinte internationale, vorbeste de stabilirea unor grupuri de contact si de necesitatea unei actiuni deliberate.
In pofida unor declaratii mai aprinse facute de Kouchner si de alti activisti pentru drepturile omului, statele nu au de gand sa se comporte altruist, iar electoratele nu si-a dori sa isi vada fiii si fiicele ucisi, omorati in razboaie altruiste.
De fapt, numirea lui Kouchner ar putea demonstra cat de inutila a fost dintotdeauna o interventie umanitara. Acesta ar putea sa nu fie un lucru rau. Kouchner si-a dorit mereu sa fie ministru. Poate ca acum organizatiile umanitare ar putea reveni la misiunea lor esentiala, nu de transformare a lumii.
David Rieff este autorul unor lucrari recente precum At the Point of a Gun: Democratic Dreams and Armed Intervention.
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org.