Sete dintr-un alt mileniu

Sifoane de metal care te deselau goale cand le duceai la incarcat. Sifoane de sticla inconjurate cu plasa de sarma. Sifoane "auto" cu capsule care iti facea sifonul pe loc in sufragerie. Amintiri dintr-o alta epoca. In mileniul apei plate cu lamaie, sifonariile care au mai ramas vand din ce in ce mai putin.   


"Taca-paca-taca-paca. Pufff-pufff" se aude fara oprire de 14 ani in garajul lui nea Dorel, care si-a inghesuit aici o sifonarie. Din mileniul trecut si pana azi, intr-o camera unde incape fix o Dacie, Dorel a revarsat rauri de sifon in paharele spritarilor din cartier. Tudor Paraschiv, Dorel, cum ii zic vecinii din cartierul bucurestean Militari, si-a deschis afacerea cu sifoane in 1993, cand inca erau vremuri de glorie pentru sifonari. "Aveam coada in fata sifonariei pana in parcare", arunca nea Dorel mana spre orizont, aratand dincolo de geam, peste capetele unor oameni imaginari, care ar sta la coada chiar acum. Dar nu e nimeni in fata pravaliei, iar masina lui de amestecat apa cu gaz e oprita. Vindea cam 600 de sifoane pe zi. Crede ca vecinii i-au venit de hac afacerii. "Stii cum e romanul, daca vede ca merge la ala o afacere, isi face si el", zice Dorel amarat si povesteste cum aproape peste noapte au mai aparut in cartier inca cinci sifonarii de rasuna in tot cartierul "taca-paca-taca-paca-puff-puff". Crede ca din toate pravaliile, "al mai bun sifon tot la el se gaseste". Il prepara ca pe vremea "Complexelor alimentare". "Celelalte mai au TEC-uri din acestea", zice cu dispret, aruncand apoi o privire galesa spre masinaria lui de sifon tip "Precizia", productie 1993. "Al meu te inteapa pe limba, ca asa le place oamenilor. Eu bag opt-atmosfera, sa sara sifonul din pahar. Si, daca omul face sprit, sa-i sara vinul pe masa. Nu se supara."  Din cauza concurentei, de prin 2000, sifonaria a inceput sa-i mearga din ce in ce mai prost. Acum vinde de zece ori mai putin decat in anii de glorie. Omul care reuseste sa umple in jur de 60 de sifoane pe zi nu crede ca apa minerala care se gaseste acum la tot pasul i-a stricat lui afacerea. "E vrajeala, doma€™le, asta cu sifonul care se vinde mai putin din cauza apei minerale!"


BATALIA BULELOR DE GAZ. Crede ca saracia oamenilor e cea care nu va seca prea curand masinaria lui de amestecat apa cu bioxid de carbon. "Lumea nu are bani si se uita la pret." Nea Dorel da cu 25 de bani litrul, in conditiile in care apa minerala e, in medie, de cinci-sase ori mai scumpa. Si, totusi, in opinia lui Paraschiv, nu numai pretul e cel care face diferenta. "Eu va spun ceva: cumparati o apa minerala si umplu un pahar, iar in altul o sa pun sifon. Sa-mi ziceti care-i mai bun." Acceptam concursul si dam sa mergem la cumparaturi. "Sa nu luati totusi apa foarte rece, ca nu da foarte rece sifonaria", incearca vanzatorul sa echilibreze balanta viitoarei confruntari. Dorel amesteca intre ele paharele sa nu ne dam seama care e cu sifon si care e cu apa minerala. "Ei? Care-i mai bun?" "Nu prea e nici o diferenta", raspundem sincer. Indicam totusi un pahar unde apa intepa mai tare la limba. "Ei, ala era sifon!", exclama incantat, varandu-si mainile in buzunarele pantalonilor la dunga, umflandu-si pieptul. "Hai, domnule, v-am zis eu ca sifonul e mai bun. Si pretul nici nu se compara". Si, ca sa-si argumenteze si mai bine batalia cu apa minerala in care sifonul iese tot timpul castigator in viziunea lui, spune ca multe ape carbogazoase sunt doar pe eticheta naturale, caci "tot asa se fac si multe din alea". Cu apa chioara de la robinet si cu gaz.

In sifonaria lui Dorel intra cam un client la 5 minute. Majoritatea pentru ce varsa "Precizia" in PET-urile in care fusese odata apa minerala. Caci sifoane de sticla prinse de jur-imprejur cu sarma, care ar putea ajunge veritabile piese de muzeu, nu a mai vazut Paraschiv de mult. "Acelea erau mult mai periculoase, explodau mai usor", spune barbatul.

In Bucuresti era pana in 2000 o intreprindere care fabrica sifonarii, dar s-a inchis, asa ca acum nu se mai fac piese de schimb pentru aparatul lui Dorel. Insa omul are cunostinte printre fostii salariati ai  fabricii, care, nu se stie cum, "mai au ei piese de schimb". "Si, daca nu au, sunt strungari si stiu sa imi faca."


LA FIER VECHI. Dorel este optimist si, desi vinde de zece ori mai prost decat in mileniul trecut, crede ca sifonariile nu sunt pe cale de disparitie. Alti sifonari nu au aceeasi parere. Margareta Nutu, o sifonareasa din celalalt capat al Bucurestiului, spune ca din 2000, de cand s-a aventurat in vanzarea de apa cu bioxid de carbon, afacerea ii merge din ce in ce mai prost. "Ne-am apucat de afacere, ca nu mai erau bani in casa. Acum sa stiti ca suntem pe punctul sa ne gandim sa o scoatem la vanzare", recunoaste Margareta, care da sifonul mai ieftin decat Dorel. 20 de bani litrul.

In Pagini Aurii figureaza in Bucuresti doar sase sifonarii. Una din ele e deja falimentata. "Nu mai vand sifon, dar, daca vreti, puteti sa cumparati tuburilea€¦", ne propune la telefon o batrana. Pe internet circula zeci de anunturi cu vanzari de sifonarii. Doar doua anunta: "Cumpar sifonarie". Preturile pentru un astfel de aparat, in care intra si tuburile de bioxid de carbon, sar rar de 20 de milioane de lei vechi. Cineva isi imbie potentialul cumparator cu raportari care cu siguranta nu sunt desprinse din realitatea sifonariei lui nea Dorel sau a Margaretei. "Acest aparat poate fi startul propriei tale afaceri pe care o poti incepe cu numai 800 de euro. Se pot inregistra vanzari zilnice intre 600 si 1.200 de litri (a€¦)." Omul sustine ca se poate vinde de 3.600 RON pe luna, iar cheltuielile nu depasesc 1.500 RON. Maria, o alta femeie din Bucuresti, nu mai vinde sifon, dar isi vinde sifonaria cu totul. Si a pus-o in vanzare pe internet. Degeaba. Nu a vrut nimeni sa i-o cumpere, asa ca a vrut sa apeleze la solutia radicala: "Am scos-o din functiune, ca nu mai aveam clienti in zona. Mai veneau asa, doar pensionarii. Am vrut sa o desfac si sa o vand la fier vechi".


AmintiriMai multe decat anunturile de vanzare-cumparare sifonarii sunt amintirile blogger-ilor despre epoca de aur a sifoanelor copilariei. "Imi amintesc ca mai erau autosifoanele (sau nush cum se numesc) alea de iti trebuiau niste chestii mici care semanau cu niste torpile: pe care le bagai intr-un loc anume si apoi agitai recipientula€¦", scrie cineva care semneaza "EH". "Si, ca sa pastram unda... de umplut sifoane, mai umple careva? Eu, cand eram micuta, ma duceam sa umplu sifoanele la sifonarie (evident), sifonarie care avea sifonareasa (evident). Acum sifoanele zac in pivnita... goale!" Ce sa facem, apa carbogazoasa
e peste tot acum! A aparut si in varianta "light" chiar, observa "Marika". ""Unii erau cu sticlele alea groase si cu plasa (...) Cand turna sifonul in sticle se vedeau in rezervoarele din spate cam ce se intampla, cum apa incepea sa se miste, cum bulele de aer incepeau sa se unduiasca si cum rezultatul intra in sticle", scrie Radu Mihai pe blogul lui. Va asteptam pe www.jurnalul.ro  sa va povestiti amintirile legate de sifoane si sifonarii,
sifonari si sifonarese.

---

Despre autor: