Cea mai cumplita perioada din viata PF Teoctist, cea de contestare a sa in chiar sinul Bisericii, este evocata pentru Cotidianul de unul dintre apropiatii de atunci ai Patriarhului.

Perioada de prigoana a Patriarhului a inceput o data cu revolutia si s-a incheiat cu citeva zile inainte de Pastele din 1990. Scriitorul Artur Silvestri, pe atunci un apropiat al PF Teoctist, a fost unul dintre putinii martori ai convulsiilor ce s-au produs la virful BOR din decembrie pina pe 20 ianuarie 1990, cind PF Teoctist s-a retras pentru meditatie la Manastirea Sinaia.

Contestarea Patriarhului s-a produs o data cu constituirea, in primele zile ale lui 1990, a Grupului de reflectie si de innoire in BOR. Din el faceau parte preoti, fie cu valente academice, fie simpli monahi, care aveau insa o influenta mare in Biserica si in rindul credinciosilor: Dumitru Staniloae, Constantin Galeriu, Ilie Cleopa, Iustin Marchis, Bartolomeu Anania (pe atunci arhimandrit), Daniel Ciobotea (actualul mitropolit al Moldovei) etc. Liste cu persoanele indezirabile din structura de conducere a BOR, precum si liste cu potentialii inlocuitori tineau prima pagina a ziarelor.

In acest context, pe 9 ianuarie, sustine Artur Silvestri, preotii din Grupul de reflectie au avut prima incercare de restabilirea a ierarhiei. „Patriarhul era intr-o intrunire a Sinodului mic, impreuna cu cei trei mitropoliti: Nestor Vornicescu, al Olteniei, Antonie Plamadeala, al Ardealului, si Nicolae Corneanu, al Banatului. Grupul a intrat in Palat vociferind, sustinind ca vin de la Frontul Salvarii Nationale, ca au fost trimisi de Dumitru Mazilu. Doreau schimbarea ierarhiei, insa cei patru ierarhi nu au iesit sa le vorbeasca", povesteste Artur Silvestri.

Pe 12 ianuarie, Patriarhul a facut o miscare prin care a neutralizat autoritatile, ce incercasera sa se implice in bucataria interna a BOR: a emis un comunicat prin care se cerea neimplicarea politicului, tiparit intr-un milion de exemplare distribuite in toata tara. „O zi mai tirziu, Gelu Voican Voiculescu, la acea ora viceprim-ministru, a venit la Palatul Patriarhal - eram acolo -, insotit de doi militari. Discutia a durat cinci minute, caci lucrurile erau deja definite, astfel ca s-a produs doar ratificarea unui acord", spune Artur Silvestri. Ca urmare, pe 14-15 ianuarie, in sedinta Sinodului, nimeni nu a avut curajul sa puna deschis problema schimbarii.

Pacea era insa doar aparenta, dovada fiind ca, pe 19 ianuarie, Grupul a actionat din nou. „Seara a fost adus de Daniel un grup de 12-14 studenti de la Teologie, imbracati ca niste motociclisti, in haine de piele. Mai erau de fata inca alte 8-10 persoane, intre care eu eram singurul laic. Patriarhul s-a dus in chilie si a luat o scrisoare de 10-15 fraze pe care o avea deja pregatita si a citit-o de pe scari. Atunci a anuntat ca se retrage pentru meditatie", sustine Silvestri.

Insotit de citeva persoane de la Patriarhie, a doua zi, PF Teoctist s-a retras la Manastirea Sinaia, de unde a revenit in aprilie. Intre timp, in Sinodul pe pe 14-16 februarie, au fost unsi noi episcopi, printre care Daniel, episcop vicar la Timisoara. „Patriarhul a fost vizitat des de Bartolomeu, care isi schimbase atitudinea. El a fost cel care l-a indemnat pe Patriarh sa se intoarca. Exista ideea ca nu e posibil ca la Paste sa nu existe un patriarh", spune Silvestri. De asemenea, dupa intoarcerea Patriarhului la Bucuresti, Daniel a fost desemnat imediat mitropolit al Moldovei si Bucovinei, post ramas vacant din 1986, de la plecarea din Iasi a lui Teoctist.

Despre activitatea Patriarhului Teoctist aflati pe www.cotidianul.ro/select