Aprobarea Programului Operational Regional 2007 - 2013, instrument deosebit de important care planifica investirea banilor alocati Romaniei din Fondul European de Dezvoltare Regionala, va duce, cu siguranta, la grabirea procesului de extindere a sistemului bancar si in mediul rural. Miliardele de euro alocate nu au cum sa-i lase indiferenti pe bancheri. Autoritatile locale, in goana dupa asigurarea surselor de cofinantare a proiectelor europene, se repozitioneaza in planul de strategie al bancilor. Deja au fost facuti primii pasi, chiar daca au fost clienti doar municipalitatile mari ce au primit credite gen punte de zeci de milioane de euro cu dobanzi avantajoase. Concurenta pe aceasta nisa se anunta acerba, iar castigatoare vor fi bancile ce vor oferi pachete de servicii care sa contina, pe langa serviciul de finantare, si componenta de consultanta. Totodata, va conta decisiv intrarea societatilor bancare in parteneriate public - privat alaturi de autoritatile locale. Astfel de parteneriate, cerute cu insistenta la nivelul Uniunii Europene, vor da posibilitatea dezvoltarii de proiecte viabile. Este cunoscut ca o banca nu este o societate de binefacere si tocmai faptul ca un proiect va fi cofinantat printr-o linie de credit va constitui o garantie in plus ca acel proiect este unul competitiv. Practic, bancile vor face o triere obiectiva, bazata pe urmarirea parametrilor de performanta, a solicitarilor de finantare. Aceasta deoarece bancherul va cere toate datele si se va asigura ca ele sunt corecte si justificate. El va urmari daca estimarea costurilor de operare si a veniturilor generate de investitia realizata cu fonduri europene sunt realiste si corelate.Aceasta ar fi partea plina a paharului. Problema care apare in prezent este aceea ca potentialii beneficiari ai fondurilor europene, autoritatile locale si nu numai, nu sunt la curent cu strategiile dezvoltate de societatile bancare. Este drept ca sunt organizate seminare sau sunt deschise oficii de informare, dar, cu toate acestea, informatia razbate destul de greu, in special in mediul rural. Ar mai fi de discutat in acest caz despre nivelul de pregatire si informare atat a beneficiarilor, cat si a personalului bancar implicat in acest proces. Departe de mine a pune in discutie o anumita detasare de cerintele si practicile europene. Vreau doar sa spun ca intregul set de proceduri este extrem de complicat si in continua schimbare, ceea ce necesita din partea bancilor un efort sustinut in formarea personalului. Este un pret pe care bancile va trebui sa-l plateasca, daca doresc sa profite de pe urma oportunitatilor deschise de alocarea fondurilor europene. Acelasi efort va trebui sa-l faca si functionarii si reprezentantii autoritatilor publice locale. Altfel apar riscuri, semnalate in repetate randuri si care pot duce pana la anularea efectelor pozitive ale dezvoltarii cu sprijinul fondurilor europene.Autoritatile publice locale, teoretic, au toate sansele sa devina clienti tentanti pentru banci. Practic, ele nu mai au un prag maxim de indatorare, guvernul luand decizia anularii acestuia, pot oferi si elabora proiecte de investitii finantate din fonduri europene si, foarte important, pot fi generatoare de profituri in urma investitiilor realizate. Aceasta intrucat necesitatile de finantare pentru autoritatile locale sunt nelimitate: infrastructura, ecologizare, utilitati, programe ecologice sau de conservare arhitectonica. Teoretic, asa este, dar in realitate lucrurile sunt cu mult mai complicate. Exceptand localitatile mari, care au absorbit pana acum masive investitii, exista zone extinse unde expertiza in realizarea de proiecte durabile, de perspectiva, lipseste cu desavarsire. Sunt probleme de care societatile bancare trebuie sa tina cont si sa vina in sprijinul potentialilor clienti. Castigul va fi reciproc. Ramane de vazut cum va evolua cursa bancara pentru "valorificarea" oportunitatilor deschise de fondurile europene.