Curios de ce se intampla in dezvoltarea Bucurestilor, dar mai cu seama contrariat de felul in care evolueaza intrarile in Capitala, in special cele dinspre est si nord, ambele pe cale a gazdui catastrofe urbanistice (urbanistice, nu arhitecturale!),
Curios de ce se intampla in dezvoltarea Bucurestilor, dar mai cu seama contrariat de felul in care evolueaza intrarile in Capitala, in special cele dinspre est si nord, ambele pe cale a gazdui catastrofe urbanistice (urbanistice, nu arhitecturale!), am trecut pe la cateva evenimente de arhitectura. Dezastrul din anumite locuri (in special in soseaua Nordului, Pipera si Baneasa) ar trebui sa-i trezeasca rapid pe cei interesati. Cu mijloacele amatorului si ale jurnalistului, m-am apropiat de subiect. Ce-am descoperit la doua "evenimente profesionale" de arhitectura si intr-un articol tiparit in Romania libera din luna iulie m-au determinat sa ma implic in discutie si sa fac cateva precizari. Articolul publicat de Romania libera purta ca generic si o obligatie a autoritatilor. Aceea de a organiza dezbateri publice pe seama proiectelor in curs de aprobare. Or, asemenea dezbateri n-au avut loc. Sau cele pe care le-am vazut eu nu pot fi socotite ca atare. E vorba despre Anuala de arhitectura de la Sala Dalles si de Dezbaterea organizata de Ordinul Arhitectilor din Romania intr-o incapere de la Academia Romana (poate si cu intentia de a pune discutia sub palarie impresionanta!). Pornind de la afirmatiile manioase ale unor participanti si organizatori, in Romania libera articolul "Noile proiecte imobiliare sfideaza identitatea Caii Victoriei" mentioneaza si punctul de vedere al unui arhitect, Mircea Oniciuc, extrem de suparat pe proiectele dezbatute in reuniunea de la Academie. In fapt, presupun ca este vorba despre Mircea Ochinciuc, presedintele Ordinului Arhitectilor, organizatorul evenimentului si cel care i-a acuzat cel mai tare pe colegii sai "expozanti". De fapt, la respectiva dezbatere n-a fost decat un singur proiect, prezentat cum se cuvine si asupra caruia nimeni n-a facut nici o obiectie serioasa. Este vorba de proiectul Calea Victoriei 176, conceput de Florin Machidon si care presupune o dezvoltare complexa, moderna, fara sa distoneze cu zona. Cel mai hulit proiect a fost insa cel de la Calea Victoriei 107, datorat arhitectului Adrian Cristescu (autorul altor proiecte moderne din Bucurestii ultimilor ani). Numai ca proiectul lui Adrian Cristescu (de altfel, extrem de spectaculos) n-a fost expus la Academie. La sfarsitul dezbaterii, l-am intrebat de ce. Explicatia a fost socanta. Adversarii sai si alti investitori pregateau o executie. Oricum, surpriza a venit de la faptul ca dezbaterea a infierat un proiect absent. Academicianul Dan Berindei chiar si-a ridicat vocea in apararea Palatului Stirbey, care nu poate fi distrus. Asa auzise, printre scaune, profesorul, un asemenea proiect, schita sau tentativa de distrugere a Palatului Stirbey neexistand in capatana nimanui. De altfel, pe macheta prezentata de Adrian Cristescu la Anuala de arhitectura, Palatul Stirbey (fost muzeu al sticlei si ceramicii) de pe Calea Victoriei aparea pe post de perla arhitecturala in fata unei dezvoltari moderne. Cine stie cine i-o fi spus academicianului intr-un telefon fara fir ca fosta resedinta domneasca din 1848 a lui Barbu Dimitrie Stirbey urmeaza a fi demolata in zilele urmatoare?! Daca istoricul, lipsit de un desen sau de o macheta, mai putea totusi gresi (vorba ceea, si academicienii gresesc!), purtatorul de cuvant al OAR, Maria Iulia Stanciu, chiar a speriat lumea. A anuntat ca "proiectul imobiliar din calea Victoriei nr. 107 presupune construirea unei cladiri in fata Palatului Stirbei" (conform Compact). Un asemenea vis urat de arhitect nu mai poate fi intalnit nicaieri. Nici in macheta, nici in desene, nici chiar intr-o joaca de studenti. Toata discutia de la dezbaterea organizata la Academie s-a desfasurat sub dominanta unui mare respect pentru valoarea identitara a Caii Victoriei. Dincolo de aceste porniri frumoase mi-e greu insa sa inteleg ce se afla. Patetism, naivitate sau vorbarie desarta? Cei care aparau specificul cultural al arterei bucurestene o faceau cu aerul ca sunt gata sa devina dusmanii celor care ar clinti o tigla sau o caramida de pe Calea Victoriei. Cu buna-credinta, dar fara sa fie informati, cand se refereau critic la un proiect absent, acuzatorii aparau ceva neidentitar. Langa Palatul Stirbey, resedinta domneasca intre 1849 si 1853, se afla si fosta cladire a Petrom. Numai ca aceasta n-are cum fi socotita emblema culturala. A fost ridicata imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial pentru locuinte si poarta pecetea arhitecturii sovietice.
In 1950, dupa expropriere, a fost refacuta si reamenajata si poate fi socotita emblematica pentru Iosif Visarionovici Stalin. Pentru Bucurestii de altadata, in nici un caz.
La dezbaterea de la Academie a mai fost propusa si o schita de proiect zonal, realizata si ea de un alt cunoscut arhitect, Alexandru Beldiman. Nici acesta n-a suportat o dezbatere (cei mai multi nici n-au inteles demersul autorului), dar apare prin presa si pe blog-uri ca infierata cu constiinta patriotica.
Nu stiu in ce masura dezbaterea de la Academie a fost rezultatul unui scenariu sau doar o simpla incrucisare de argumente false, superficiale sau pur si simplu patetice. Un lucru e cert. Cu asemenea jocuri, cu neadevaruri rostite pe post de tras semnalul de alarma, Bucurestii nu se pot moderniza coerent. Pot fi carpiti cu cate o monstruozitate ce rasare peste noapte unde nu te astepti. Dar cladiri precum Opera din Copenhaga sau extinderea Teatrului Mariansky de la Sankt Petersburg nu vor fi posibile niciodata. Vocile protocronice nu lasa loc nici unei modernizari! Cu o exceptie! Daca stii sa umbli prin institutii, sa dai spaga si sa smulgi aprobari.
Despre autor:
