Asadar, Videanu ne-a promis-o din nou: ne face neaparat catedrala. A Neamului, ca Notre Dame 2 e deja inscris la OSIM, iar pe numele lui sau a primariei nu putea s-o treaca. Nu te lasa popa, ca n-a auzit de sfintii astiaa€¦

Catedrala, fiind a neamului, trebuie musai sa fie mare. Sa vada si alte neamuri ca stim ce-i aia tona de maretie, metrul patrat de sublim, hectarul de har! Trebuie sa fie in Bucuresti, central, ca vadul conteaza si-n oferta de experiente mistice. Si sa fie gata repede, pana-n alegeri. Sau macar inceputa, sa poti sa promiti ca-i mai pui cinci clopotnite daca te voteaza.

N-am nimic cu domnul Videanu, cu atat mai putin cu recent raposatul Patriarh. Am insa o problema cu banii mei. Imi doresc sa-i cheltuiesc pe ceva, pe cat posibil, util (OK, nici acum nevasta n-a fost de acord cu ultimul joc pe calculator, insa trece cu vederea!). Util poate ca e un cuvant prea vag. As zice deci mai degraba productiv.

Inainte sa sariti pe mine ca numai Ceausescu impartea lumea in muncitori si trantori intelectuali, ganditi-va macar o clipa: ce investitii externe poate aduce o catedrala? Ce nevoi spirituale implineste societatii? Cu ce ne ajuta o Casa a Poporului Domnului, cand Casa Poporului pur si simplu nu e gata nici acum? Oricum, si-aia a costat cat o retea de autostrazi prin toata tara - iar de banii astia produce mai putine legi utile pe an decat Marea Adunare Nationala (care avea o cladire mica-mica!)? Ce sa facem cu ditamai cladirea? Sa punem in ea Uriasa Noastra Credinta in Dumnezeu?

Aici e o problema, daca nu va suparati. Credinta, ca orice fenomen spiritual, are suficient loc in corpul omului. In cap, in inima, unde vreti. Ea, cand e sincera, e de obicei si discreta. Oamenii care isi fac cruce pe strada nu sunt cu nimic mai buni decat cei care fac fapte bune fara sa-i vada nimeni. Iar biserica nu e o institutie in sine: e doar o poarta catre Altceva. Ne trebuie neaparat poarta de fier-beton, cu girofar si telecomanda?

Eu zic ca nu. Si mai zic ca umilinta, modestia credinciosului adevarat exclud constructia de zgarie-nori spre Ceruri. In plus, la cata suferinta gasesti in Bucuresti, de la oamenii azvarliti in strada si pana la copii trimisi la cersit, mangaierea unei maini in sutana e cu mult preferabila unei predici de la inaltimea amvonului cel nou, cu lift interior. Biserica n-ar trebui sa fie o colectie de cladiri, ci de fapte. Unde sunt ele?
O astfel de catedrala ar costa cam cat un spital si probabil vreo suta de gradinite. Ambele, institutii placute in Ochiul Domnului. De ce nu le cere biserica, daca tot e acum momentul generozitatii funebre?

Acum o saptamana m-am intors din concediu dintr-o tara cu mult mai bogata si cu masini mult mai ieftine pe strazi. Iar promisiunea domnului Videanu mi-a adus aminte unde am aterizat: in tara in care Neamul Prost isi ia masina mai scumpa decat casa - pe credit, ca oricum nu si-o permite.

Fireste, drumul spre catedrala e pavat cu intentii bune. Dar hai intai sa-l pavam si cu ceva asfalt, si sa mai punem si-o banca si-un copaca€¦ Intai mantuirea, apoi catedrala!