Nu-mi plac farsele, nici cand sunt subiectul lor, nici cand subiectii sunt altii. Poti fi inoportun la modul cel mai grav. Intr-o seara, un actoras care umbla sa fie luat in seama facand farse la un canal tv a format numarul de telefon al unei doamne. Cabotinul s-a dat drept prietenul fiului ei, cu care petrecuse la carciuma in urma cu o zi. Femeia insa isi pierduse baiatul de cateva zile. In loc sa-si traga palme si sa nu mai iasa pe strada un an, Histrionul a baiguit niste scuze.


Unele farse insa, daca sunt pregatite pentru a pune pe picior gresit un fanfaron, pot intra in legenda. Cei care l-au cunoscut bine pe poetul Tautu povestesc farsele acestuia fara sa se mai intrebe daca au avut loc cu adevarat. Timpul insa a plusat la farmec si la surpriza. Asta inseamna ca poti pregati o farsa cu ingeniozitatea unei nuvele. Cu suspans si cu umor.


Cunosc un domn caruia nu-i place deloc, dar absolut deloc, un analist politic. Acesta apare mereu la televizor si are pareri despre orice. Logic ar fi ca, atunci cand nu-ti place o emisiune, sa nu te uiti. Tot logic insa e sa te uiti si sa-ti faci sange rau. Faptele au si o logica negativa. Ar mai fi si singuratatea, care are logica ei. Domnul despre care vorbesc locuieste singur intr-o garsoniera. Copiii i-au plecat si sotia a murit. Unica sa placere e sa se uite seara de seara la toate emisiunile care-l enerveaza. Dupa ce se umple de fiere, domnul adoarme visand cum le-ar taia el limba unor analisti, cum i-ar face surdomuti sau i-ar lua de guler. Fiind medic, batranul are o idee, iar intr-o seara pune mana pe telefon.


Alo, alo - zice el, cand primeste imediat legatura, fiindca s-a dat drept un ministru al Sanatatii din anii 1990 - sa stiti ca va apreciez enorm. Sunteti singurul analist pe care-l urmaresc. Cand e laudat, analistul ii lasa pe invitati sau pe cei care-l suna sa delireze cat poftesc. Tare-i mai plac elogiile si linguselile. Batranul medic turuie vreo trei minute, dupa care observa ca analistul nu arata prea bine. Sunati-l din partea mea pe profesorul X, spune falsul ministru. Mi-a fost student. Sa va vada, sa faceti niste analize. Probabil ca este vorba doar despre un ficat nitel obosit. Nu mi-o luati in nume de rau, dar va stimez prea mult ca sa nu-mi fac griji. Un medic la pensie e tot medic.


Apoi, falsul ministru ii telefoneaza secretarei profesorului X si-i spune ca o sa-l sune curand marele analist, care are unele probleme cu ficatul. Insa de frica nu se duce la doctor.


Ajuns la profesorul X, analistul afla ca, intr-adevar, are ficatul cam obosit. Dar cine nu-l are? Din respect pentru fostul ministru, profesorul X ii face analistului si alte analize. Si stiti doar cum e: cand cauti gasesti. Iar ca sa te doara din cand in cand ficatul, e de ajuns sa-ti amintesti din cand in cand ca ar fi sa te doara.


Gata, zice batranul, care nu iubeste analistii politici, m-am razbunat. A intrat la idei. O sa apara mai rar. Totusi, analistul nu apare mai rar. Tot ce a obtinut cu farsa sa medicul pensionar e ca acum analistul aminteste seara de seara, ca despre un merit, si de problemele
lui cu ficatul.