Epitaf

Traditia eulogiilor funebre e veche de cand lumea, dar, spre intristarea mea de clasicist, trebuie sa spun ca funeraliile publice sunt o inventie a democratiei ateniene. Aceasta a produs, pe langa Propilee, Partenon si tragedii, o retorica a intristarii civice pe care inca Platon o ironiza fara crutare: "aceste elogii vorbesc, intr-un chip ales, si despre cate a facut fiecare, si despre cate nu a facut, autorii lor infrumusetand totul si vrajindu-ne sufletele prin vorbe mestesugite", spune Socrate in dialogul "Menexenos", deslusindu-ne si rostul acestui adevarat descantec: "de fiecare data cand i-am ascultat, pe data am simtit ca am devenit mai mare, mai nobil si mai bun. Starea asta ma tine mai bine de trei zile, si abia in a patra sau a cincea imi revin si-mi dau seama unde ma aflu!".
Asemeni lui Socrate, ma simt si eu in aceste zile transportata intr-un taram minunat si cu totul misterios, unde adevarurile convenabile se infratesc cu minciuna pioasa. Stiu, despre morti numai de bine, dar capacitatea de a travesti pacatul in virtute apartine celor vii, si e un fel de prima pe care nu vad de ce ar trebui sa o cultivam atat de asiduu. Una e sa spui, cu mai multa sau mai putina admiratie, dupa cum iti e felesagul, ca ilustrul defunct a practicat cu talent, poate si cu buna intentie, arta compromisului, si alta e sa-l transformi intr-un model de intransigenta. Sub inaltul sau indemn s-a pictat in anticamera apartamentelor patriarhale o fresca in centrul careia un preot in odajdii de ceremonie se opune cu darzenie demolarii bisericilor. Oare se cade sa autentificam si noi aceasta imagine?
Nu se cuvenea probabil sa amintim tocmai acum ca raposatul Patriarh a fost intransigent mai degraba cu fratii greco-catolici, decat cu statul ateu, si ca, in sala Sf. Sinod, troneaza si azi imaginea Bisericii Ortodoxe triumfand asupra papistasilor, dar chiar sa-l transformam subit intr-un inaintemergator al ecumenismului? E adevarat, Papa nu ar fi venit in Romania daca nu l-ar fi invitat Preafericitul, dar, din 1997 pana in 1999, aceasta invitatie nu s-a indurat sa plece spre Vatican, in ciuda rugamintilor repetate ale oficialilor laici, ceea ce ar trebui sa mai toarne ceva apa in vinul mult prea tare al elogiilor.
Socrate spunea ca e mult prea usor sa aluneci dincolo de fapte cand aduci laude celor care te asculta, dezvaluind astfel marea taina a elogiilor funebre, care ii lauda de fapt pe auditorii vii in mult mai mare masura decat pe destinatarii trecuti dincolo. Nu atat capacitatea de negociere a celui chemat la vesnicie a facut obiectul recentelor elogii, cat imensa capacitate de compromis a celor vii, care se recunosc si se pretuiesc in mult mai mare masura decat le convine s-o marturiseasca in meandrele acestei lungi si serpuite cariere. Tot Poetul ne dumireste: "Iar deasupra tuturora va vorbi vr'un mititel,/Nu slavindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el/Sub a numelui tau umbra".

---

Despre autor: