"Elena Ceausescu afisa puritanismul unei femei urate"

>> Inainte de 1989, romanele unor autori straini, publicate in Romania, erau "amputate" de pasajele cu tenta politica, religioasa si erotica.

>> Traducatoarea Antoaneta Ralian, care a lucrat in timpul regimului comunist la Departamentul de Epurari si s-a ocupat, in cadrul Editurii Univers, de eliminarea pasajelor "subversive", ne povesteste intr-un interviu cum functiona cenzura in literatura.

>> "Cenzura cenzurilor" era insasi sotia dictatorului, Elena Ceausescu, care nu suporta nici macar o aluzie erotica in cartile aparute pe piata romaneasca.

>> Fenomenul cenzurii din "Epoca de aur" este inca unul de mare interes, mai ales pentru generatiile tinere. Intr-o perioada a activitatii dumneavoastra profesionale, ati lucrat la sectia de epurari din cadrul Ministerului Invatamantului. Dupa ce criterii se eliminau din biblioteci cartile considerate de comunisti "subversive"?
- In anul 1948 am fost proiectata, aproape fara voia mea, in Ministerul Invatamantului si Culturii. Eram studenta in ultimul an la Limbi Straine. Ministrul Culturii de atunci, Mihai Florescu, fusese vecin cu familia mea la Roman, unde am copilarit, si bun prieten cu fratele meu. Cand m-a descoperit la Bucuresti si a aflat ca vorbesc si citesc trei limbi straine, m-a trimis urgent la sectia de epurare a bibliotecilor din Ministerul Culturii, vazand in mine, pe atunci, o posibilitate de infuzare de oameni tineri, noi, in cadrele "decadente" ale ministerului. si astfel, de unde visasem sa ajung profesoara de engleza, m-am pomenit in ceea ce se numea "campul ideologic". Munca mea - si a altora - sub sefia scriitorului Al. I. stefanescu, sotul Ninei Cassian, consta in rasfoirea cartilor si a listelor de carti "subversive" din biblioteci, indeosebi a cartilor straine, si - pe baza unui succint referat justificativ - eliminarea lor definitiva sau trecerea la "Fondul secret", unde publicul nu avea acces. Criteriile erau clare. Politice - tot ce avea caracter fascistoid sau anticomunist, tot ce evoca, oricat de vag, realizarile sau bunastarea din tarile capitaliste, "aflate la marginea prapastiei", tot ce nu se incadra in sensul lozincii "URSS, bastion al pacii e" sau in cultul gretos de servil al stalinismului. Misticismul - considerat cea mai nociva incercare de otravire a maselor si extrapolat pana la cele mai inofensive aluzii cu tenta religioasa. Erotismul - considerat depravare si dezmat caracteristice capitalismului si diversiune menita sa slabeasca si sa abata concentrarea maselor de la scopul suprem, construirea socialismului. In fine, tot ceea ce contravenea materialismului dialectic.

"Comiteam zilnic sacrilegii care ma dureau si imi impovarau constiinta"

>> Cum v-ati raportat dumneavoastra, o iubitoare de literatura, la aceste eliminari fortate din biblioteci?
- Eu eram o pasionata iubitoare de literatura si comiteam zilnic sacrilegii care ma dureau si imi impovarau constiinta (dar ma integrasem in schizofrenia colectiva: una gandeam si alta faceam). Am trecut la "Secret" autori pe care-i iubeam: Louis Ferdinand Celine - considerat de regim anticomunist, Aldoux Huxley - "Brave New World, anticomunist, Dostoievski in intregime (da, Dostoievski) - pentru misticism, Kant, Nietzsche, Freud - idealism. Uneori imi cadeau in mana si carti romanesti. Tin minte ca am avut un soc cand a trebuit sa expediez la "Secret", pentru misticism, piesa "sun" a lui George Calinescu, unul dintre marii mei profesori.

>> In acelasi timp, ati fost obligata sa scoateti din carti pasaje religioase, politice sau erotice. Daca, privind religia si politica, stim care era pozitia regimului comunist, intrebarea e: de ce erau comunistii atat de speriati de erotic in literatura?
- Nu in acelasi timp, ci cu vreo 15 ani mai tarziu, cand incetasem sa mai fiu "tanara speranta" pe care o vazuse Mihai Florescu in mine si ajunsesem sa lucrez la Directia Generala a Editurilor din Ministerul Culturii, unde eram un edec, cu origine nesanatoasa, nemembra de partid si, in plus, acuzata de cosmopolitism. A citi literatura occidentala in limbi straine era un condamnabil cosmopolitism. Drept care, spre marea mea sansa, am fost trimisa la "munca de jos", ca redactor la Editura Univers. Aici am inceput contactele mele cu cenzura, o notiune abstracta, numita "Directia Presei", care plana misterios deasupra capetelor noastre si cu care nu aveam nici o legatura directa. Toate manuscrisele redactate erau trimise la Directia Presei, unde faceau un stagiu de cateva saptamani, inainte de a fi predate, stampilate pe fiecare pagina, la tipografie. De acolo se intorceau cu pasaje bifate pentru a fi scoase, cu semne de intrebare si observatii pe margini. Ma refer exclusiv la traduceri. Scriitorii originali aveau un alt gen de probleme si relatii, uneori directe, cu cenzorii. Criteriile de eliminare a pasajelor erau aceleasi ca la epurarea cartilor din biblioteci. Numai ca, fiind vorba de lucrari inca nepublicate, deci maleabile, remediabile, ca sa nu spun perfectibile, interveneau si decizii subiective ale cenzorilor. Asa cum se intampla la noi, se sarea peste cal, se cadea in exagerari aberante. Nu era vorba numai de pasaje concrete, negru pe alb, de cuvinte tabu ca "Dumnezeu", "Biblie", "sexualitate", "homosexualitate" etc., ci si de "ce s-ar putea interpreta", un fel de procese de intentie, anticipative, care dovedeau ca unii cenzori aveau un esprit mal tourne, cum spun francezii.

"Valoarea literara nu era niciodata luata in consideratie"

>> Dati-ne un exemplu.
- Intr-un roman de Thackeray - unul dintre cei mai realisti si satirici clasici englezi - se vorbea la un moment dat despre un maimutoi (apartinand unui marinar) care se plimbase prin toate tarile lumii. Cum Ceausescu era un fel de globetrotter si cum circula pe atunci bancul-calambur in care sotia sa i se adresa intrebandu-l "mai e state?", mi s-a cerut sa tai pasajul. Valoarea literara nu era niciodata luata in consideratie. Din traducerea mea la "Darul lui Humboldt" de Saul Bellow, am fost nevoita sa elimin un splendid eseu, de vreo cinci pagini, despre "plictisul societatii socialiste".

>> Dar ce-au avut cu erotismul?
- Antierotismul exacerbat din timpul comunismului, cu radacini in dominanta ipocrizie morala, a avut o sursa precisa, nominala: Biroul Doi (ideologic) al Comitetului Central, Elena Ceausescu, care-si asumase asigurarea puritatii ideologice a culturii romanesti si care constituia cenzura cenzurilor. Elena Ceausescu afisa puritanismul caracteristic unei femei acre si urate, intoxicata de dogme si roasa de o notorie invidie pe femeile tinere si frumoase. Interzisese aparitia la televizor a dansatoarelor in costume (decent) decoltate. Se stie de intreruperea la mijloc, printr-un telefon, a unor emisiuni de divertisment, din pricina costumatiei dansatoarelor. Erotismul era considerat o manifestare decadenta, tipic capitalista, la fel de nociva ca bautura capitalista Coca-Cola, impotriva careia se lupta cu arme ideologice.

>> Cat de mult stricau taierile acestea, cenzura selectiva, valoarea intrinseca a unei carti? Practic, la unele se schimba sensul povestirii, asa cum ati scris chiar dumneavoastra intr-un articol in care aminteati cum o poveste de dragoste dintre doi homosexuali a fost transformata "intr-o afectuoasa prietenie masculina".
- Acolo unde pasajul era incarnat in tesutul romanului si nu putea fi extirpat, atenuam, eufemizam, perifrazam, metamorfozam. Este ceea ce s-a intamplat la scena cu implicatii homosexuale din romanul "Femei indragostite" de D.H. Lawrence. Asemenea odioase colaborari cu autorul au fost, din fericire, rare. Nu as putea spune ca valoarea unor carti mari (si la propriu, si la figurat) era afectata de pasajele "crosetate". La o carte de 600 de pagini, cele 5-6-7 pagini, cat insemnau eliminarile razlete, nu erau perceptibile. Desigur, stirbeau valoarea cartii, dar nu o compromiteau. si apoi, dibacia redactorului consta in a face golurile cat mai putin simtite, in a face legaturile plauzibile.

>> Scriitorii straini, tradusi in Romania, stiau ca li se cenzureaza cartile? Dintre cei cu care ati corespondat, care era reactia lor cand aflau despre acest fapt?
- Dintre cei, pe-atunci in viata, cu care am corespondat, am cerut, clandestin, avizul pentru eliminarea unor pasaje lui Saul Bellow si Iris Murdoch. Amandoi s-au dovedit extrem de intelegatori si mi-au dat acordul. Poate din amabilitate fata de mine. Asa cum acceptasera sa-si primeasca drepturile de autor, derizorii, in lei romanesti, si nu in valuta. Editurile romanesti nu plateau in valuta. Trebuia sa ne caciulim la toti scriitorii sa accepte lei romanesti (pe care nu-i incasau niciodata).

>> Dupa 1989, s-au reeditat o parte dintre cartile traduse de dumneavoastra si din care, in timpul regimului comunist, s-au scos fragmente sau chiar pagini intregi, ca in cazul unui roman de Iris Murdoch. S-a reintrodus ceea ce lipsea?
- Da, mi s-au reeditat o serie din traducerile mele amputate: "Fii si indragostiti" si "sarpele cu pene" de D.H. Lawrence, "Darul lui Humboldt" de Saul Bellow, "Discipolul" de Iris Murdoch si altele. Redactori sensibili si inteligenti au confruntat versiunile aparute cu originalele si au depistat pasajele omise. Le-am reintrodus cu voluptate.

"Avalansa de romane erotice romanesti constituie un fenomen absolut firesc"

>> Tot in anii '90, v-ati luat revansa fata de pudoarea excesiva din anii comunismului si l-ati tradus pe Henry Miller. Nicolae Manolescu afirma atunci ca ati deschis astfel drumuri noi pentru romanul erotic romanesc, dar si pentru traduceri ale genului. Ati citit cartile erotico-pornografice scrise de romani, aparute in ultimii ani? Cum vi s-au parut?
- Nu cred ca traducerile mele din Miller au deschis drumuri noi, oricat de generos a fost domnul Nicolae Manolescu cand a afirmat asa ceva.
Avalansa de romane erotice romanesti constituie un fenomen absolut firesc. Dupa atata inchingare si infranare, explozia de desfranare era o reactie inerenta. Ma surprinde doar ca a survenit atat de tarziu. Probabil a fost necesara o perioada de gestatie. si cand e vorba de un boom literar desigur ca apar si lucruri bune, si mediocre. Fireste ca am avut curiozitatea sa citesc unii dintre "Bagaii" si "Pizdetii" recent aparuti. Parerea mea, in ansamblu, este ca se manifesta prea multa ostentatie, prea mult erotism "facut si nu nascut". Nu limbajul deliberat licentios, nu scenele deliberat nude, fortate, fac literatura erotica. E greu de cuantificat cata pornografie, cata arta, cat talent se impletesc in aceste carti. E clar ca exista un real talent, la "Bagau" in special. Dar se ignora faptul ca si pornografia poate fi o arta, sau ca trebuie implantata in arta sau tratata ca arta - vezi Henry Miller.
Exista un rafinament al erotismului, pe care tinerii nostri inca nu si l-au insusit. Dar mai au tot timpul.

CV

Antoaneta Ralian s-a nascut in 1924, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Litere, a lucrat din timpul studentiei in Ministerul Invatamantului si Culturii, apoi pentru urmatorii cincizeci de ani a fost redactor la Editura Univers. A cunoscut si a corespondat cu mari scriitori precum Iris Murdoch si Saul Bellow. A tradus peste o suta de carti, nume mari din literatura engleza si americana: D.H. Lawrence, Nathaniel Hawthorne, J.D. Salinger, Virginia Woolf, Henry James, Truman Capote, Henry Miller. A avut o intensa activitate publicistica, in colaborare cu reviste precum Romania literara, Cuvantul, Dilema Veche, Secolul 20. A primit 7 premii pentru traducere, cel mai recent in 2006 (premiul pentru anglistica "Andrei Bantas", din partea Uniunii Scriitorilor, pentru traducerea romanului "Nexus" de Henry Miller). Guvernul american i-a decernat diploma de onoare pentru promovarea literaturii americane in Romania. Este casatorita cu Marius Ralian, fost ziarist la Radio Romania, care a implinit de curand 90 de ani, ocazie cu care a fost sarbatorit de Radiodifuziunea Romana.

---

Despre autor: