Este buna sau este rea reforma sistemului de invatamint? La aceasta intrebare se preteaza un singur raspuns: „Ce!?"

Recolta de medalii la hectar a scazut, si anul acesta, pina la un nivel la care sa nu ne mai gidile in nici un fel orgoliul national. Pina si americanii, pe care ii luam de prosti, s-au plasat mult mai bine decit romanii la olimpiadele scolare internationale. Modelele de „scoala buna" au ramas Rusia si China. S-a plafonat invatamintul romanesc? Sau a intrat in logica vestica a pregatirii temeinice destinate maselor?

Raspunsul pare sa fie undeva la mijloc. Din partea elevilor, reforma s-a facut. Pentru ei nu mai conteaza vinatoarea de note, ci scopurile precise si modul punctual in care pot fi acestea indeplinite. Vorbesc despre cei cit de cit buni. Sondajele arata ca tinerii sint cei mai pragmatici cetateni.

Pe de alta parte, sistemul nu reuseste sa le ofere educatia pe care ei o pretind. Li s-au dat formule, li s-au anulat formule, dar, daca au vrut sa invete ceva, a trebuit sa o faca pe cont propriu. Cel mult, le-a mai fost incarcata materia cu ore. Ore de circulatie, de religie, de mediu, de orice s-a gindit vreun ministru ca ar trebui sa puncteze la bilantul personal. Iar de predat, li se preda aproape acelasi lucru ca acum 17 ani. In toata aceasta perioada, dezbaterea despre educatie s-a invirtit in jurul procedurilor. Timp in care o intreaga generatie a parcurs drumul de la clasa I la ultimul an de facultate.

Ceea ce se intimpla in prezent este ca pierdem, in continuare, timpul. Guvernul isi negociaza propriile interese. Profesorii la fel. Adica sa faca ce stiu mai bine, dar

intr-o forma care sa le convina cit mai mult. Incearca sa ne convinga ca ar fi important daca educatia dureaza opt sau zece ani, daca se da examen in clasa a cincea sau a noua. Nu-i supara nici macar esecul sau critica. Pentru ca atit timp cit dureaza dezbaterea pe forma nu trebuie sa schimbe nimic in modul de lucru cu elevii. Si de data asta, variantele sint doua.

Unii nu vor. Pentru ca prefera sa perpetueze un sistem care le aduce bani din meditatii. Ore putine, chiar daca sint platite prost, si mult timp liber pentru lucrul individual. Ce conteaza ca din cauza normelor didactice de 20 de ore pe saptamina doar o mica parte dintre elevi au parte de profesori calificati. Ceilalti oricum n-au bani de meditatii.

Altii nu pot. Formatia comunista, suficienta si lehamitea ii determina sa creada ca au ajuns la un virf de performanta profesionala cind, de fapt, au invatat, voluntar sau nu, o pedagogie a indobitocirii. Memorarea, lipsa spiritului critic si chiar lichelismul sint, in acest caz, valorile promovate si sustinute de scoala. Iar orice schimbare minora este un efort mult prea mare.

Cred ca pe linga saracie, formatia proasta este principalul motiv pentru care romanii sint o natie atit de incrincenata. Din frustrarile pe care le induce o scoala care nu a incurajat niciodata performanta individuala izvorasc sudalmele pe care le auzi la orice colt de strada. Si convingerea ca pila si spaga ar fi cele mai importante calitati umane. O medalie obtinuta de un elev din o suta de mii poate sa fie pentru restul cel mult un motiv de „mindrie nationala". Insa efectul secundar este ranchiuna data de faptul ca medalia n-a putut fi impartita, in mod echitabil, la toti.