Marturisesc ca am refuzat constant sa asimilez fenomenul oniric Videanu in spatiul experientelor sociale nereusite, capabile sa genereze cosmaruri ori de cate ori inchizi ochii la slugarnicie, oportunism si iresponsabilitate. Acest om, pe care nu l-am auzit enuntand vreodata o idee, desi a "deversat" neabatut "pachete" intregi de cuvinte bucurestenilor, nu a existat, pur si simplu, pentru mine! Sau a existat doar in schema desueta a excesului de incompetenta robusta, altoita pe narcisism abulic. In rest, o imagine pe ecranul tv-ului! Ei bine, in vara asta m-a lecuit! Videanu a inceput sa existe!


Dintr-un oras sufocat pana la extinctie de "bordura" torida a pojarului planetar, Videanu a plecat in vacanta departe de Romania, in locuri pitoresti si pline de harul confortului oferit de starea sa materiala "multumitoare". Spunea domnia sa, cu ceva timp in urma, conform Rador: "Nu ma intereseaza sa-mi fac norma la imagine, nu ma intereseaza sa iau decizii populiste, astfel incat eu sa dau bine la electorat, ma intereseaza sa iau acele decizii grele, nepopulare pentru bucuresteni, dar care sunt extrem de utile orasului". (RADIO ROMANIA ACTUALITATI, 3 iulie 2007, ora 14:01).


Ratacit zilele trecute pe langa catafalcul Patriarhului Teoctist dupa exemplul mentorului sau de suflet, Traian Basescu, in cea mai buna traditie a comportamentului politic "sobru" si "necorupt" de atitudini populiste, "primarele" si-a oferit un respiro, declarand, pios, presei: "Am ramas cu o mare neimplinire! Aveam, cel putin o data la o luna, intalnire cu Prea Fericitul Parinte, in ideea gasirii unei solutii pentru punerea caramizii de temelie a Catedralei Mantuirii Neamului. Si sper ca Bunul Dumnezeu sa ma ajute, ca in memoria Prea Fericitului Parinte sa pot sa realizez acest lucru pana la sfarsitul mandatului meu!".


Mi-l imaginez pe "primare" cum se zbatea in concediu, chinuit de "remuscari" nemiloase, in sezlongul umbrit de palmierii Rivierii, atunci cand bucurestenii se prabuseau la "umbra" codurilor galbene si portocalii (la ala rosu ne-a facut o scurta vizita), fie in asfaltul dogoritor si moale, fie in mormanele de tabla incinsa pe roti, fara aerisire, de pe traseul transportului in comun, pastorit de domnia sa, fie sucombau alaturi de medicul ambulantei vetuste, venite sa-i ajute fara speranta!


Chinuit, nu fiindca bucurestenii se prabuseau in abisurile indolentei "municipale", ci pentru ca Neamul nu avea o Catedrala, pe care s-o ofere "primarele de marmura" regretatului Patriarh!


Si pentru ca vrea sa faca, celui trecut in nefiinta, cadou "caramida de temelie", pana la sfarsitul mandatului sau de "primare", mi-am adus aminte de o alta promisiune de mandat! Facuta de Basescu dupa o vizita "epocala" la ONU, in SUA, cand a promis, conform comunicatului oficial din 17 septembrie 2005: "(a€¦) Ne propunem ca in mandatul nostru sa reusim finalizarea unei solutii pentru Kosovo!". Era vorba despre mandatul de presedinte al Consiliului de Securitate al ONU, detinut de Romania pentru luna octombrie 2005!


Va imaginati, Romania rezolva intr-o luna ce nu rezolvase intreaga comunitate internationala din 1999 pana in 2005! Chestiunea este nerezolvata si astazi! Culmea este ca procesul politic, pentru stabilirea statutului Kosovo, a fost demarat abia la 24 octombrie 2005, cand Romania mai avea doar sase zile de mandat! Mi-ar fi extrem de greu sa evaluez de cata nerusinare sunt capabili acesti oameni!

Dar pot raspunde, cu certitudine, la intrebarea din titlu: Pai, exact cat Basescu!