Sondajele de opinie reusesc sa fie atragatoare doar in anumite momente ale vietii politice: cand sunt evenimente importante, campanii electorale, confruntari, controverse, scandaluri. Cand temperatura scenei publice creste. Cand se disputa mari mize. Altfel, sunt instrumente utile si in perioadele de acalmie, in care, pe baza procentelor estimate, expertii partidelor fac analize si ticluiesc strategii. Dar fara ca interesul public si mediatic sa se starneasca.
De ce a sosit un nou moment in care se discuta despre sondaje? Care e miza acum, in mijlocul unei veri in care capete de afis au fost canicula, seceta, incalzirea globala? Pana la proximele alegeri ar mai fi destul timp, iar faptul ca ele vor fi pentru Parlamentul European si nu pentru demnitati interne pare sa nu incinga cine stie ce spiritele.
Parcurgem - totusi - o perioada mai interesanta decat lasa sa se creada atmosfera vacantei de vara. De la referendumul pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu au trecut cateva luni. Pasiunile de atunci s-au stins. Iar confruntarea dintre - pe de o parte - seful statului plus partidul sau de provenienta, PD, si - pe de alta - Guvernul plus opozitie a trecut prin alte clipe fierbinti, toate defavorabile taberei lui Basescu: noua Lege a pensiilor promovata de liberali si blocata o vreme de seful statului, controversa legata de Parcul Bordei, indiferenta primarului Capitalei, Adriean Videanu, plecat in concediu in timp ce orasul se afla sub "cod rosu". Vin alegerile pentru Strasbourg, apoi, la mijlocul anului viitor, localele, apoi parlamentarele si, in 2009, prezidentialele. Basescu a dominat ciclul electoral, iar referendumul a parut sa confirme ca despartirea sa de liberali, aliatii care l-au propulsat catre sefia statului, a fost un gest profitabil. Multe comentarii au aratat atunci ca rezultatul e inselator, ca pentru Basescu au votat - de fapt - doar o treime din alegatori si ca nici macar ei nu s-au pronuntat decat pentru continuarea mandatului, fara sa faca o optiune de tip electoral, intre mai multe variante. In perceptia generala a ramas - insa - ideea ca Basescu a invins detasat si ca dominatia lui continua, de unde si cresterea PD-ului pana aproape de 50%.
Or, dupa conflictele recente, dupa ce liberalii au castigat simpatia pensionarilor si presedintele a pierdut-o, sondajele incep sa indice cresteri si scaderi de popularitate in consecinta. Conform Gallup, Basescu a coborat de la o incredere populara de 63% in mai (luna referendumului) la 43% in iulie (trecand prin 59% in iunie). 40% dintre cetatenii chestionati sunt de acord cu modul in care Calin Popescu Tariceanu "isi exercita atributiile de prim-ministru al Romaniei" (cu formularea din sondaj; era cotat cu 21% in mai si cu 25% in iunie; la intrebarea echivalenta, Basescu inregistreaza 60% pentru prestatia prezidentiala). La capitolul intentiilor de vot pentru Parlamentul European, PD e cotat cu 41%, adica excelent, dar in scadere, indepartat de perspectiva formarii pe cont propriu a Guvernului dupa parlamentare. PSD e cotat cu 20 de procente, iar PNL cu 12.
A aparut si un "contrasondaj", realizat de Institutul de Politici Publice. Diferentele sunt mari, si anume in favoarea partidei Basescu. Simptome de iutire a competitiei. Importanta momentului este - va sa zica - aceea a repozitionarilor inaintea campaniilor electorale, iar miza din nou crescuta este - cum altfel?! - urmatoarea guvernare. Caci daca democratii nu reusesc sa-si mentina cota si sa obtina majoritatea, victoria si puterea vor fi de partea asa-numitei "coalitii anti-Basescu", oricat de mari ar fi procentele obtinute la urne de PD si popularitatea presedintelui...