Punkerii britanici pregatesc un megashow pe scena de la Stuffstock, inainte de turneul din Japonia.

Veti cinta pentru a doua oara in Romania. Ce v-a determinat sa va intoarceti aici?

Da, e grozav, nu? Pai, brusc ni s-a oferit sansa sa cintam in Romania pentru a doua oara, asa ca am zis de ce nu? Am cintat in aproape toate tarile din Europa, in Japonia si America de multe ori, si doar o data in Romania! Asa ca ne-am gindit sa ne intoarcem.

Influenta pentru voi vine din multe directii, de la trupe punk - The Crash, Sex Pistols, The Slits. Si DEVO v-a influentat?

Da, cred ca ne-a influentat destul de mult DEVO, mai ales la felul in care aratam si ne miscam pe scena, atitudine, show etc.

Care sint cele mai mari schimbari pe care miscarea punk le-a adus in societate?

Cred ca punk inseamna in primul rind sa faci tot ce-ti trece prin cap, fara compromisuri. Prietenii mei cinta intr-o trupa de muzica rock care se numeste The Wildhearts, si cu toate astea atitudinea lor este foarte punk! Si n-au facut nici un compromis in deceniile in care au cintat impreuna si admir asta.

De unde sint inspirate personajele si povestile din piesele voastre? Hernie, efefantul Nellie sau afurisitii de vecini sint reali?

Toate cintecele noastre sint inspirate din viata reala, inclusiv personajele. Ernie este fratele meu mai mare, deci e destul de real. „Sod The Neighbours" e despre o familie care locuia linga noi la un moment dat. Le-am trimis si o copie dupa album, dar tot nu s-au prins.

Stiu ca sinteti fani filme horror, mai ales japoneze. Ce va atrage la productiile de felul asta?

Japonezii chiar stiu cum sa ingrozeasca oamenii. Si eu stiu cel mai bine, ca am avut o iubita psihopata japoneza din Nagoya acum citiva ani! Regizorii si scenaristii stiu foarte bine cum sa se joace cu mintea si nervii tai, intr-un mod foarte inteligent, fara sa se bazeze pe cosmetizari ieftine tipice hollywoodiene.

Spuneti-mi mai multe despre legatura cu Japonia. Scena punk rock si garage punk rock e foarte vie si voi aveti un public compact acolo.

Japonia e speciala, unele dintre trupele punk de acolo sint colosale, mai ales prietenul nostru Ken Yokoyama de la Hi Standard, care este adulat. Un adevarat erou punk. Japonezii nu sint cinici, cel putin nu asa cum sint criticii de muzica din presa britanica. Daca o trupa face un show bun, scriu pur si simplu asta. Sint o gramada de trupe punk japoneze mai mici, unele dintre ele chiar foarte bune. Am facut un festival de punk urias in Tokyo acum citeva luni, unde 20.000 de pusti au luat-o complet razna, s-au vindut toate biletele!

Ce parere aveti despre trupele punk rock de cult, cum este, de exemplu, Guitar Wolf?

Stii, dupa atitia ani, tot n-am ascultat foarte mult Guitar Wolf! Evident ca am auzit de ei, de faptul ca vin din Nagasaki si ca fac un soi de punk noise. Dar tot am ascultat putine piese, intr-adevar, zgomotoase. Vreau sa stiu mai mult despre ei, trupa mea preferata de punk japonez e Nurotika.

Spuneti-mi mai multe despre inceputurile scenei Oi! Reprezenta „Oi!" pentru voi punk la vremea respectiva?

„Oi" era doar un cuvint pe care Gary Bushell, care scria pentru revista „Sounds", a inceput sa-l foloseasca atunci cind se referea la trupele punk de strada, apoi Cockney Rejects a compus „Oi Oi Oi!", apoi sute de trupe foloseau cuvintul „Oi!" in piesele lor si noi inca il mai folosim. Ca sa fiu sincer, noi nu ne-am considerat niciodata o trupa Oi, dar ne-a placut intotdeauna sa includem macar o piesa Oi pe albume.

Mai tirziu ati trecut si prin scenele de punk anarho si crust, ce a insemnat asta?

Pe bune? Noi n-am fost cu adevarat implicati in nici un fel de scena, am fost mereu pur si simplu The Toy Dolls si am cintat muzica The Toy Dolls.

Credeti ca „Toccata in re minor" v-a extins publicul dincolo de ascultatorii de punk?

Intr-o anumita masura, da. Stiu ca am fost la un moment dat pe o compilatie intitulata „Guitarists for Kids", cu multi pusti metalari si trupe de metal, si multi critici au scris ca „Toccata" este un gunoi! Pentru ca sintem o trupa de punk!! Dar cui ii pasa? Mie-mi place foarte mult versiunea noastra.

Punk rock pe muzica de Bach The Toy Dolls sint o trupa britanica de punk rock infiintata in 1979, complet atipica pentru acest gen de muzica. De cele mai multe ori, versurile si mesajul punk sint agresive sau implicate politic, anarhice sau in orice caz pline de agresivitate, in tonul tipic rebel si teribilist adolescentin. The Toy Dolls nu se incadreaza in acest tipar. Ei au de cele mai multe ori versuri si un sound vesele si intentionat naive, fara sa fie mai putin punk prin acest fapt. Fac remake-uri parodice dupa piese consacrate, cel mai bun exemplu fiind „Living la Vida Loca" sau chiar „Toccata in re minor". Sint recunoscuti pentru show-rile lor din concerte, in care arata ca niste punkeri tipici britanici cu ochelari patratosi. Au produs 15 albume, cele mai cunoscute fiind „Ten Years of Toys" (1989), „Or-castrated" (1995), „One More Megabyte" (1997) si „Annyversary Anthems" (2000). Ultimul lor album a fost lansat anul trecut si se numeste „Treasured Toy Dolls Tracks Live".