Uneori simt ca innebunesc de inima albastra cind, fara sa ma uit la ceas, butonez telecomanda disperat incercind sa scap de valul de reclame care se porneste pe toate posturile in jurul minutului 53. Pur si simplu nu-mi dau seama ca, timp de aproximativ zece minute, trebuie sa te lasi mitraliat din toate partile de iaurturi cu arome de capsune, de sapunuri cu o treime (sic!) crema hidratanta, de detergenti cu arome de levantica si de alte si alte minuni ale consumerismului. Cel mai tare ma enervez cind nu reusesc sa scap de postasul ala care miroase cafeaua prin fanta cutiei de scrisori. Tot schimbind canalul, sper sa dau macar peste ĄCe, v-ati schimbat casa?", dar postasul ma urmareste cu o vitalitate nebuna de pe un post pe altul.

De-abia cind ajung pe MGM reusesc sa ma cuibaresc putin, cu inima batindu-mi nebuneste si cu teama in sin ca, daca mut pe Animax, il voi gasi iar acolo savurindu-si ceasca cu cafea in usa destinatarei. Tot analizind problema mi-am dat seama ca cei care isi trimit reclamele la produs pe posturile tv isi fac un calcul destul de cinic. Astfel, daca pe PRO TV, sa zicem, postasul apare la 53' 30'', ei il pun si pe Antena 1, pe la 53' 45'', si mai departe pe TVR 1, in jur de minutul 54, si tot asa. Cred ca singura solutie pentru a scapa de postasul care bea cafea (dar si de melodia aia timpita care-l insoteste) e sa-mi aranjez si eu seara de asa natura incit la si 50' trecute fix sa iau cartea in mina.