In lunile care au urmat grevei, Partidul, Securitatea si Militia s-au ocupat de gasirea unor tapi ispasitori. Pe termen lung, Nicolae Ceausescu si regimul patronat de el au pierdut "meciul" cu minerii. Dupa 1977, in Valea Jiului fondul de locuinte s-a dublat, s-a construit infrastructura, au aparut fabrici de confectii care ofereau locuri de munca pentru sotiile si fiicele minerilor.     De tras de pe urma grevei n-au avut numai muncitorii condamnati. Ingineri, economisti, persoane care avusesera mai mult sau mai putin tangenta cu evenimentele au fost destituiti din functii, chemati zi de zi la Securitate, amenintati cu excluderea din partid, care atunci echivala cu moartea sociala.     INTALNIRE DE GRAD ZERO. O intalnire de exceptie am avut la Petrosani cu domnul Victor Apostu, pe care-l "cunosteam" deja din dosarele Securitatii. In august 1977, Victor Apostu era inginer-sef la mina Aninoasa. Din dosarele intocmite de Securitate reiese ca vina sa fusese ca nu se impotrivise plecarii minerilor de la Aninoasa catre Lupeni, in dimineata de 3 august. Ba, mai mult, ca le-a pus la dispozitie autobuzele cu care de obicei erau transportati de la mina catre localitatile de domiciliu, sa mearga cu ele la Petrosani, la Lupeni sau unde vor vrea. Dupa plecarea autobuzelor burdusite catre Lupeni, unde era asteptat Ceausescu, inginerul Apostu s-a retras in biroul sau. Se faceau deja trei zile de cand nu parasise mina. "Deodata se smulge pur si simplu usa din tatani, si-a amintit dumnealui, si intra Gheorghe Simon, seful Securitatii judetene, insotit de un civil. «Cine e, ba, Apostu?», a intrebat civilul. «Eu sunt!» Mi-a tras o injuratura de mama si a zis: «Vei vedea tu ce patesti! Ai organizat transportul oamenilor la Lupeni!». Eu pe el nu-l cunosteam, mai ales ca era imbracat civil. Il cunosteam pe Simon, si m-am adresat lui: «Tovarase colonel, cine e dansul de are tupeul sa ma injure?». «No, iti arat eu tie tupeu!», a raspuns civilul. Colonelul Simon mi-a spus ca este generalul Emil Macri, de la Bucuresti, insarcinat cu rezolvarea problemelor de disciplina in Valea Jiului. Generalul in civil m-a intrebat apoi cu ce drept am organizat eu plecarea in grup a minerilor la Lupeni. I-am raspuns direct lui: «Daca dvs. sunteti organul de forta in tara aceasta, de punere in ordine, de ce nu ati actionat dvs., de ce sa actionez eu, care nici n-am stiut? Sunteti prima persoana care ma informeaza ca masina a plecat spre Lupeni». Mi-a raspuns ca o sa mai vedem noi, si au plecat. S-a lasat cu repercusiuni." La acea data, Emil Macri era seful Directiei a II-a Contrainformatii Economice.     PRESIUNI PSIHICE. Primele zile de dupa greva au fost ingrozitoare pentru inginerul Apostu, dar si pentru familie. Prima data i s-a interzis sa se intoarca la mina Aninoasa. In fiecare dupa-amiaza era chemat la Securitatea din Petrosani si tinut intr-o camera care avea un gemulet prin care se putea privi din exterior inauntru. Nu venea nimeni, nu era intrebat nimic, doar lunga asteptare, deloc prevestitoare de lucruri bune. Ca urmare a razboiului psihologic, inginerul care nu fumase niciodata ajunsese la un pachet de tigari pe zi. Dupa cateva ore, in care spera ca va veni cineva, inginerul Apostu era lasat sa plece. Ajuns acasa, isi gasea sotia si copiii asteptandu-l ingroziti. Telefonul era pus sub urmarire si multi "binevoitori", fosti prieteni ai familiei, intretineau presiunile psihice. "Veneau si imi spuneau: «Am auzit ca vor sa va mute din Valea Jiului, sa va duca in alta parte cu domiciliu obligatoriu», si-a amintit si doamna Apostu, sau ca nu ne-au mai sunat la telefon, pentru ca stiau ca e pus sub urmarire." A fost destituit din functia de inginer-sef si mutat inginer principal la Centrala Carbunelui.     CONTABILII, ACUZATI DE PARTID. Legea prin care erau suspendate pensiile de invaliditate luase prin surprindere pe toata lumea. Conform indicatiilor, nu fusese "prelucrata" de organizatiile de partid din intreprinderi. Singuri, contabilii Centralei Carbunelui si cei de la fiecare intreprindere miniera fusesera informati mai exact in legatura cu prevederile legii si implicit, cu consecintele financiare ce aveau sa urmeze. Probabil ca autoritatile de la Bucuresti au incercat sa faca cat mai putina valva in jurul ei si sa puna astfel "beneficiarii" reducerilor salariale in fata faptului implinit. Dupa protestele minerilor, era cat pe ce ca oalele sparte sa fie platite de contabili, care nu ar fi explicat oamenilor continutul legii. La doua saptamani dupa greva, isi aminteste Iosif Barsan, a avut loc la Petrosani o sedinta cu activul de partid, condusa de Ilie Radulescu, primul secretar al judetului Hunedoara, care intre timp isi ispravise concediul si se inapoiase in tara din statiunea Karlovi Vary, pus pe sanctiuni. Iosif Barsan a fost acuzat ca ar fi singurul vinovat de cele intamplate la Lupeni. Dupa sedinta oficiala, Barsan impreuna cu Clement Negrut, primul secretar de la Petrosani, Gheorghe Simon, seful Securitatii locale, si Laurentiu Tecsa, responsabilul cu asigurarile sociale, au fost chemati de Ilie Radulescu, pentru a-i explica prevederile noii legi a pensiilor. "Spre sfarsitul intrevederii, povesteste Iosif Barsan, i-am pus o intrebare domnului Ilie Radulescu: «Dumneavoastra, daca erati in locul meu, n-ati fi aplicat aceasta lege?»". La scurta vreme, primul secretar de la Hunedoara, a carei participare la evenimente lipsise cu desavarsire, a primit "alte insarcinari".     FOTOGRAFUL AMATOR. Relevante pentru rezultatele "combinatiilor" Securitatii este prezentarea unui miner care facuse fotografii. Printre randuri se poate citi cum pornind de la o asemenea "infractiune" s-au obtinut "date si probe materiale" care-i acuza pe el si fiica sa de infractiuni ce cadeau atunci sub incidenta Codului penal. Din declaratiile si masurile de intimidare si presiune la care au fost supuse alte persoane (unele vor aparea ca martori in proces) reiese ca puteau fi produse in orice moment, indiferent ce "probe". Iata referatul Securitatii din 1977:"Spatariu Gheorghe, de 49 de ani, miner la E.M. Uricani, membru de partid, fotograf amator, casatorit, are o fetita de 19 ani, cu domiciliul in Lupeni, Str. Narciselor nr. 4, apt. 6. Cu prilejul mitingului din 03.08.1977 a executat fotografii pe care apoi le-a multiplicat si difuzat in mod discret unor persoane din Uricani si Lupeni, contra sumei de 5-10 lei, cu scopul - asa dupa cum el a declarat unei surse a organelor noastre - , de a fi difuzate in tara pentru a se cunoaste adevarul despre ceea ce s-a intamplat la Lupeni». Efectuandu-se verificari asupra acestuia s-au obtinut date si probe materiale si s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunilor de raspandire a materialelor obscene si exercitarea meseriei fara autorizatie. In timpul cercetarilor, care se afla in curs de desfasurare, s-au mai stabilit ca fiica acestuia a fost atrasa la cultul baptist si aceasta la randul ei organizeaza activitati de prezbitism (sic!) la domiciliu, folosind materiale si inregistrari magnetice. In acest scop, atrage in special tineri." Cum tinerii nu puteau veni la domiciliul cuiva de un defect de vedere precum "prezbitismul", presupunem ca seful Securitatii avea in vedere "spiritismul" ca "practica obscurantista" ce-ar fi atras acuza la "instigare de grup" si eventuale sanctiuni penale. Ajunsi la Lupeni, la adresa mentionata, ne-a intampinat o doamna trecuta de mult de prima tinerete, deschizand pe jumatate usa apartamentului. Pe usa de vizavi, o placuta indica numele locatarului - un domn Spatariu, si nu Spasariu, avand alt prenume decat Gheorghe. "A, aici sta fratele lui, statea de fapt, ca a murit, ca si Gheorghe." Amabila, vecina fotografului amator descris in documentele Securitatii ne spune ca vaduva lui Gheorghe locuieste, ca si acum 30 de ani, cu un etaj mai sus. Maria Spatariu ne deschide, spunem ce stim despre patania sotului, ne priveste uimita... "Dar de unde stiti toate astea, ca s-au intamplat demult, nu credeam sa mai tina minte cineva....". Doamna Spatariu isi aminteste ca sotul era, intr-adevar, fotograf amator si ca in zilele grevei, l-a fotografiat inclusiv pe "dumnealui", adica pe Ceausescu. "Vai, ce-am mai patit dupa aceea.... A venit cineva sa ne faca perchezitie, au scotocit tot prin casa, mi-au spus «Sa ne dai tot, auzi, sa nu ascunzi nimic, caci daca aflam ca a mai ramas ceva...» «Pe astea le vedeti, le-am raspuns eu, dar altele nu. Ca era cat pe ce sa ma omoare pe strada, asta nu vreti sa mai stiti». Cu ceva vreme in urma fusesem atacata de un betiv, care m-a lovit la cap de-am vazut stele verzi, de atunci am ramas cu o durere... M-a confundat cu altcineva, dar eu am ramas batuta si cu durerea de cap. Le-am dat fotografiile, negativele, dar in valmaseala am reusit sa ascund doua fotografii, care-s exact la fel. Sotul meu facuse mai multe exemplare din fiecare cadru, nu aveau ei de unde sa stie cate. Le am si astazi, sunt pe aici, pe undeva.... De dat, le-a mai dat, pe la oameni, ce-i drept. Cei de la Securitate l-au pus sa le adune, sa spuna cui le-a dat, dar nu-i mai stia pe toti". Maria Spatariu a ramas si azi cu spaima, chiar si dupa ce sotul a trecut la cele vesnice: "Daa€™ de ce intrebati totusi, e bai ca a facut?", ne chestioneaza din cand in cand.     SCUMP SI PROST. Dincolo de aceste povesti de viata ale oamenilor din Valea Jiului, din informatiile politice cu caracter general reiese ca pentru industrializare se alocasera fonduri uriase, cu precadere pentru a dezvolta industria grea, unde se incadra si cea extractiva. De teama unor viitoare greve, Valea Jiului a beneficiat de un tratament de exceptie. Conform Anuarului Statistic, in anii a€™70, aproximativ 85% din investitiile totale facute in industrie fusesera directionate catre industria grea. Aceasta situatie s-a mentinut pana in 1989, cel mai mare procent fiind atins in 1986, cand 90% din banii investiti in sectorul industrial au fost directionati catre siderurgie, industria extractiva, constructoare de masini si celelalte ramuri ale "industriei grele". Incepand cu deceniul opt a demarat un vast program de modernizare a industriei miniere. In subteran s-au sapat puturi si galerii, extinzandu-se astfel campurile miniere. La suprafata au fost reconstruite si modernizate incintele miniere. Incepand din anii a€™50, procentul populatiei care lucra in industrie a crescut. Astfel, daca in deceniul sase doar 12% din populatie era ocupata in aceasta ramura a economiei, in 1989 proportia era de 38 de procente. Iosif Barsan spune astazi ca industria miniera nu era eficienta. Cheltuielile cu extragerea si prelucrarea carbunelui erau mari. De obicei se folosea pentru obtinerea energiei electrice si pentru a fi transformat in cocs - un carbune special, folosit in siderurgie, pentru obtinerea otelului. Curentul electric obtinut pe baza de carbune era de zece ori mai scump decat cel produs de hidrocentrale. Cauza imediata a grevei minerilor a fost o masura economica impusa de regim unor categorii mari de oameni - pensionarii pe motiv de boala, dar care puteau desfasura activitati mai usoare decat, bunaoara, lucrul in subteran. Participantii nu-si amintesc ca greva sa fi avut tenta politica fatisa, si nici ca la venirea lui Nicolae Ceausescu in Vale sa se fi strigat "Jos comunismul!", nici macar "Jos Ceausescu!". Legea pensiilor nu ii afecta pe minerii din subteran, ci pe cei care lucrau la suprafata. Astfel, dupa munca grea, se alegeau cu boli profesionale, precum silicoza. De asemenea, multi cadeau victima accidentelor de munca. Muncitorii care nu mai puteau cobori in mina se pensionau pe caz de boala dupa care erau reangajati, pentru munci prestate la suprafata: intretinerea utilajelor, prelucrarea carbunelui extras, munca administrativa. Pentru aceasta, primeau un salariu reprezentand cam a cincea parte din retributia lunara obtinuta de un lucrator in subteran. Restul, de pana la patru cincimi, in completare, se acorda sub forma pensiei de invaliditate de gradul III. Prin legea din iulie 1977, tocmai suspendarea acestei diferente era vizata. In Valea Jiului, circa opt mii de persoane beneficiau de pensii pe caz de boala.     PRETUL TACERII. Probabil, confruntati cu realitatea dura a cifrelor, oficialii au decis in iulie 1977 sa mai reduca din cheltuieli. Protestul energic al minerilor l-a facut pe Ceausescu sa se razgandeasca, cel putin in privinta lor. Mai mult chiar, dupa greva au acordat o atentie speciala Vaii Jiului. In opinia lui Iosif Barsan, cam tot ce s-a realizat in zona se datoreaza grevei din august 1977. Astfel, fondul de locuinte s-a dublat, au aparut noi cartiere, s-au facut sosele, scoli, spitale, s-a imbunatatit infrastructura in general, au aparut fabrici de confectii si alte intreprinderi de industrie usoara unde au fost angajate sotiile si fiicele minerilor. Dupa experienta protestului, Bucurestiul a fost "curtenitor" cu minerii din Vale, in ciuda slabelor performante economice. In urma protestului, minerii au obtinut o masa calda pe zi si diverse reduceri la plata intretinerii, a energiei electrice si altele. Multi oameni au avut de tras dupa greva minerilor din august 1977. 16 mineri au fost condamnati, aproape 250 au fost scosi din Valea Jiului, "avertizati" si "atentionati" de Securitate, Militia a dat la randul ei avertismente si a taiat amezi. Pe termen lung, tacerea minerilor a fost cumparata cu sume importante alocate de stat pentru reconstructia Vaii Jiului. Candva, probabil, intr-un viitor nu prea indepartat, se vor consacra studii pertinente istoriei unei asemenea comunitati speciale, cum sunt minerii din Valea Jiului, o categorie profesionala emblematica pentru revolutia industriala clasica, care a intrat in amurg in toate tarile ce au trecut intr-o alta etapa a modernizarii economiei.     Presiuni "Intr-o seara m-am dus la o sedinta de partid, eram la capatul nervilor. M-am indreptat catre primul- secretar Negrut si catre Ogarlaci, directorul- general al Combinatului. «Spuneti, tovarase secretar, de ce in fiecare dupa-amiaza de la ora patru stau inchis la Securitate si nu vorbeste nimeni cu mine?» S-a asternut tacerea, nimeni n-a raspuns nimic. Verdet a ordonat ca sedinta sa se suspende cu jumatate de ora. Din acel moment, vizitele la Securitate au incetat" Victor Apostu,inginer-sef la Mina Aninoasa