Mana lui Iisus Hristos din Dealul Patriarhiei

Siruri nesfarsite de oameni tacuti, modesti, care nu au stofa de vedeta, care par inapti sa parvina, sa se imbogateasca, sa se „descurce“, care nu au telefoane mobile „marfa“ si masini scumpe, care nu compun aglomeratia zilnica de mitocani agitati si smecheri, se tarasc in liniste, cu rabdare, pe langa zidurile Patriarhiei pentru a saruta pentru ultima data mana celui care i-a pastorit. Siruri de credinciosi. Romania crestina, „ascultatoare“, profunda, cea care conteaza de fapt. Cei care au dus in spate tot greul vremurilor, inainte si dupa '89, cei care nu vin la televizor sa minta in numele „alegatorilor“, care de multe ori nici nu se duc la vot, dar isi fac tacuti datoria, ducand lucrurile mai departe. De ce stau la coada? Prea Fericitul nu a fost decat un om contestabil pentru faptele vietii lui. A fost impotriva deconspirarii securistilor acoperiti si a turnatorilor din corpul sacerdotal. A fost acuzat ca a facut pactul cu diavolul pe vremea comunistilor.

---

Despre autor: