Film

Dupa 20 de ani

Simpsonii - filmul (The Simpsons - Movie)
Productia: SUA, 2007 z z Regia: David Silverman z z In distributie (voci): Dan Castellaneta, Julie Kavner, Nancy Cartwright, Yeardley Smith, Harry Shearer
Film distribuit de InterComfilm Distribution
20 de ani, atat le-a trebuit Simpsonilor/ The Simpsons, familia cea mai celebra din Springfield, ca sa ajunga de pe micul pe marele ecran. Pe micul ecran, serialul s-a bucurat de o longevitate exceptionala, inegalata inca in lumea televiziunii: 18 sezoane intregi, numarate din 17 decembrie 1989, cand canalul Fox a pus in unda primul episod. Creatorul acestei serii TV - actorul, scenaristul, regizorul si producatorul Matt Groening - marturisea "Mult timp am crezut ca Simpsonii reprezinta americanul mediu dar, mai apoi, vazand succesul de care se bucurau pretutindeni in lume mi-am dat seama ca ei sunt nu atat americani, cat oameni". Adaptarea cinematografica - Simpsonii - filmul/ The Simpsons - Movie - constituie o urmare logica a acestui succes si marcheaza, totodata, si o aniversare de familie in SUA - difuzarea in mai 2007 a celui de-al 400-lea episod. Asadar, pentru toti fanii serialului, familia Simpson si peripetiile prin care trec membrii acesteia (Homer, Marge Bret, Lisa) sunt mai mult decat cunoscute. Totusi, ceea ce se va intampla in The Simpsons - Movie a fost tinut secret de catre realizatorii filmului, asa ca povestea din film a fost aflata doar la premiera oficiala - de fapt, inaintea proiectiei hollywoodiene, a avut loc o avanpremiera in oraselul de bastina al Simpsonilor - Springfield. Or, cum in SUA exista mai mult de 200 de localitati cu acest nume - din Oregon pana in Massachussetts - cei de la Fox a trebuit sa organizeze un concurs al carui castigator a fost Springfield din Vermont, considerat a fi oraselul cel mai simpsonian. Asadar, iata ce se intampla pe marele ecran in Springfield: oraselul e foarte poluat asa ca, urmand indicatiile presedintelui SUA, Arnold Schwarzenegger (da, chiar asa!!!) si a sefului Agentiei de Protectie a Mediului, Russ Cargill, autoritatile locale voteaza o lege prin care se interzice aruncarea gunoaielor in lac. Deci, unde-i lege nu-i tocmeala! Doar ca Homer si-a luat drept animalut de casa un porc si nu mai stie cum sa scape de excrementele fabricate in cantitati uriase de acesta, asa ca arunca porcariile in lac. Iresponsabilitatea lui declanseaza un dezastru ecologic si presedintia SUA hotaraste sa izoleze Springfieldul sub un clop urias de sticla. La un pas de a fi linsat de concetatenii sai, Homer impreuna cu ai sai iau calea salba-ticei si fascinantei Alaska, acolo unde fiecare nou venit primeste o mie de dolari pentru a lasa companiile petroliere sa-si vada de tre-burile lor (adica sa foreze si sa polueze). Asadar, o poveste clara, simpla, burlesca, hilara, ireverentioasa si destul de incorecta politic, ce vine in linia binecunoscuta a seriei animate tv. Lucru normal, de altfel, daca tinem cont ca echipa care a lucrat la film este aceeasi care de aproape doua decenii a fabricat episoadele seriei televizate. Lucrul la scenariu a debutat in urma cu cinci ani sub conducerea lui Al Jean (producator executiv al filmului si unul dintre parintii seriei Simpsons (coautor la peste 350 de episoade) si s-a desfasurat astfel: in timp ce un grup era ocupat cu episoadele seriei in curs, un alt grup redacta scenariul integrand ideile propuse de primul grup. Aceasta continuitate artistica ofera filmului o coerenta estetica si scenaristica. si, desi o echipa imensa a trudit la filme (dovada numele inscrise pe genericul final), el e in ultima instanta rezultatul viziunii unui singur creator: Matt Groening, cel care a creat seria TV, implicandu-se total in ea nu doar ca artist, ci si ca persoana fizica - numele personajului principal (Homer), e cel al tatalui sau (el insusi un bun desenator-caricaturist), gustul lui personal catre grotesc, dar si pentru comicul intelectual si sofisticat se regaseste la fiecare pas (atentie la dialoguri), ca sa nu mai vorbim de placerea postmodernista de a amalgama genurile si artele (vezi referirile la literatura, arte plastice, muzica, cinema), dar si arta cu viata (vezi prezenta lui Tom Hanks). Desigur, fata de serial, Groening a operat unele schimbari de ritm (mai lent in film), de ton (pe langa satira, absurd si pulverizarea tabuurilor si a sloganelor la moda, isi fac loc duiosia si tandretea). Pentru Groening, esential a fost sa realizeze un film in care sa razi, dar si sa urmaresti o poveste coerenta (cam diluata, dupa opinia noastra), principala lui grija fiind sa nu-si dezamageasca spectatorii - atat fanii serialului tv, cat si acei spectatori de cinema care vedeau acum pentru prima data o poveste cu galbejita familie Simpson. Un film amuzant pentru intreaga familie, chiar daca e ireverentios si, adeseori, socant. De altfel, desi gandit si realizat cu frana usor pusa, Simpsonii - filmul nu e lipsit de provocari, iar secventa (de un comic irezistibil) cursei pe skate-board, a lui Bart, (unde putem admira in toata splendoarea nuditatea copilului teribil al familiei), a alertat comisiile puritane si filmul abia a scapat sa primeasca recomandarea: interzis sub 16 ani. In concluzie - un film de vacanta (si nu numai) excelent, un divertisment (si nu numai) de calitate, de care se poate bucura oricine. Cu o singura conditie: sa nu fie - vorba unui alt film actualmente pe ecrane, Harry Potter - un incuiat !

Minti si clisee de, cu si despre copii

Podul catre Terabithia
(Bridge to Terabithia)
Productia: Germania, SUA, 2007 z z Regia: Gabor Csupo z z In distributie: Josh Hutcherson, Anna Sophia Robb, Zooey Deschanel, Robert Patrick
Distribuit de Prooptiki Romania

E plina lumea - si nu doar a cinematografului - de povesti cu copii frumosi, cu ochii mari si umezi, zambete dragalase si o sensibilitate artistica, fie ea desen, muzica sau pur si simplu fantezie care sa induioseze inima oricui. Evident, copii buni ca painea calda, diferiti, bantuiti de pasiunea pentru ceva, chinuiti de colegi cruzi si fara imaginatie, neintelesi de parinti duri sau, pur si simplu, prea obositi ca sa le dea atentie sau sa mai incerce sa priceapa ce ii macina. Mai vreti una? Atunci Podul spre Terabithia este exact filmul care va trebuie. Adaptat dupa un roman de Katherine Paterson din 1977, popular prin alte parti, Podul... e opera celor care au inceput ecranizarile dupa Cronicile din Narnia ale lui C.S. Lewis. si asta ar trebui sa va spuna ceva. Eroul - Jesse Aarons (Josh Hutcherson), fiu de fermieri saraci, excedat de vorbaretele si certaretele lui patru surori, de un tata (Robert Patrick) care pare sa aiba ochi numai pentru mezina familiei, bruscat si intimidat la scoala de batausii-vedeta, e un personaj cu care ne-au obisnuit atatea filme americane pentru intreaga familie. Plus ca e oarecum indragostit de profesoara de muzica, se pare una dintre putinele destinderi ale cursurilor - Zooey Deschanel. Pana in ziua cand o noua colega, blonzie, zarghita si vioaie - Leslie (Anna Sophia Robb, razgaiata fatuca bogata din Charlie and the Chocolate Factory), il bate la singurul lucru la care se credea bun - alergatul. Talentul lui la desen, care il face sa umple caiete intregi, inclusiv de-a lungul plicticoaselor cursuri, isi gaseste perechea in pasiunea ei pentru conturat din vorbe universuri fantastice. De aici incepe o stranie prietenie intre cei doi plozi instrainati si singuratici, care ajung, precum in Narnia, sa isi creeze in padurea de langa casele lor o lume proprie paralela, populata de creaturi magice, precum libelule-razboinici, giganti, rozatoare uriase... si o multime de alte mostruozitati care sa-i faca sa exulte pe specialistii efectelor GCI. si asta e una dintre probleme: taramul alternativ in care cei doi evadeaza sistematic, pentru a deveni mai puternici si a infrunta exact genul de probleme cu care au de-a face in lumea "reala", e realizat, vizibil, cu intentia de a-ti lua ochii si a-ti arata de ce mai sunt in stare efectele speciale computerizate zilele acestea. Ceea ce iti distrage atentia de la principalul atu al filmului: relatia calda, intensa si nuantat construita a celor doi adolescenti in devenire, ajutata mult de candoarea si naturaletea junilor actori-protagonisti. Tonul e, totusi, ceva mai sumbru decat in Cronicile din Narnia, iar povestea ia o turnura mai curand tragica de pe la jumatate - pana la urma exista realitati sumbre ori neplacute de care nu te mai poti ascunde in nici un fel de regat visat. si e vorba, astfel, si de furie, si de vinovatie, remuscari in incercarea de a suporta/internaliza durerea... Toate sunt lucruri pe care le-am mai vazut, nici mai bine nici mai rau facute decat in alte parti. Pe scurt, Podul spre Terabithia poate fi, daca vreti neaparat, cel spre maturitate - cu tot ce are aceasta mai atragator, dar si mai infricosator - sau, la fel de bine, daca tot ne ducem in zona metaforelor, ultima amintire frumoasa a unei copilarii pe cale sa fie lasata in urma. Un filmulet Disney facut cu toate cliseele specifice despre bunatate, ispasire, intelegere si acceptare. Dar bun, totusi, pentru scos familia in oras in week-end.

---

Despre autor: