Concert "misto" la E-Uranus

Haiducii de la Clejani au revenit in forta dupa o absenta de trei ani.
Reintoarcerea Tarafului Haiducilor in Bucuresti dupa o absenta de trei ani a fost un succes, desi chiar in seara zilei de 31 iulie s-au lasat frigul si vantul peste Capitala si la E-Uranus te simteai ca seara la mare.
Oamenii au inceput sa vina de la ora 19, ocupand rapid locurile de la mese.
Cei care au ajuns mai tarziu s-au vazut nevoiti sa fure scaune de plastic din randurile aflate in fata ecranului. Membrii Tarafului Haiducilor au semnat si ei condica din vreme. Insotiti de managerul lor, Stephane Karo, si de cativa copii dintre cei multi pe care ii are "clanul haiducilor", ei au stat la o masa largita, au baut si au plecat dupa o shaorma la Piata Cosbuc cu putin timp inaintea inceperii concertului.
La "Gadjo Dilo", filmul lui Tony Gatlif care s-a proiectat in debutul serii, toate locurile au fost ocupate. Era deja trecut de ora 23 cand s-a terminat filmul, dar atmosfera era gata instalata. Oamenii au revenit in dreptul micii scene din vecinatatea morii, iar cei care nu si-au tinut loc la mese s-au asezat direct pe jos, intampinandu-i pe artisti cu fluieraturi si aplauze. N-a fost nevoie de nici o incalzire, concertul a demarat abrupt, publicul a inceput sa danseze pe loc, iar haiducii s-au dezlantuit fara sa le pese ca microfoanele n-au mers perfect de la inceput.
Toata lumea vroia sa-i vada cantand, de aceea niste spectatori burtosi de la o masa, nervosi ca cei din picioare le blocau vederea, au aruncat cu sticle de plastic in ei, pentru ca pana la urma sa se ridice si sa plece. Un gest binevenit, pentru ca cei care au ramas, inspirati de entuziasmul artistilor, nu s-au mai deranjat in nici un fel unii pe altii si au dansat ori s-au catarat pe scaune ca sa vada mai bine.
Pentru ca smecheria cu haiducii din Clejani e ca nu-i suficient sa-i asculti cantand, trebuie sa-i si vezi.
Sa cante e pentru ei o bucurie nemaipomenita, molipsitoare, pe care o exprima cu tot corpul, cum face Gheorghe Anghel, care rade cu toata figura si rasuceste vioara in toate pozitiile posibile. Toti au voci minunate, autentice. Cand ii vezi si ii auzi cantand, iti poti usor imagina ca civilizatia n-a trecut peste ei, ca asa se canta si acum trei secole. Pana si Bela Bartok a sucombat in fata farmecelor tiganesti.
Piesa lui, pe care haiducii au cantat-o de pe proaspatul lor album, "Maskarada", a mers perfect in context, desi saptamana trecuta ei declarau "Romaniei libere" ca s-ar putea sa nu cante nimic de pe noul album, caci nu sunt siguri ca publicul de concert ar gusta niste bucati clasice rearanjate in stilul lor.
Cat despre bucatele haiducesti, ele au constat in special in mititei, fumul urcand spre cer in fuioare sparte de vant chiar si in timpul concertului. O nota mica insa pentru toaletele mizerabile care te invitau mai degraba sa alegi solutia haiduceasca, un tufis de exemplu.
E nevoie si de civilizatie, uneori.

---

Despre autor: