Intr-un tirziu, cistigul acestei legitimitati s-a produs.

Defilarea neputincioasa a marilor restante nationale - fie ca vorbim despre educatie, justitie, sanatate sau mediu - a fost insotita, in ultimii ani, de schimbari profunde la nivelul culturii civice a romanilor. Epoca marelui consens ideologic „de partid si de stat" a trecut fara ca Romania ultimilor ani sa asiste la dezbateri profunde despre valorile comunitare si libertatile individuale. Lupta asidua pentru supravietuire, precum si febrilitatile sterpe cultivate in arena disputelor politice au ascuns dramatismul acestor transformari de adincime. In plin vid mediatic devenea urgenta intrebarea asupra apartenentei reale a Romaniei la civilizatia nord-atlantica?

Intr-un tirziu, cistigul acestei legitimitati s-a produs. Spre surprinderea multor intelectuali publici, elementul de noutate si speranta a fost pregatit de lumea oamenilor de afaceri, lansata de ani buni intr-o severa scoala a competitiei. Parteneriatele „public"-"privat" au inceput sa dea roade, iar notiunile de filantropie si caritate au capatat sensuri noi intr-un discurs articulat despre „responsabilitatea corporatista". Metastaza sociala din anii ‘90 a regresat prin presiunea facuta de noua clasa de mijloc - activa, informata si adaptata la riscurile pietei. Superstitia esecului implacabil („blestemul valah") s-a diminuat in frecventa. Noi coduri de transparenta si civilitate au ajuns sa fie introduse in joc. Aplicarea unor criterii meritocratice de selectie a elitei antreprenoriale a contribuit - in domenii precum IT - la primenirea gindirii romanesti in marginea vechii intrebari: „Cum este cu putinta ceva nou?"

Semnele acestei schimbari de cadru trebuie citite, desigur, intr-o cheie realista. Sectorul business nu poate evolua independent de evolutia unor domenii decisive pentru stabilitatea unei societati: protejarea familiei, cultura memoriei comunitare, elogiul libertatii individuale, educatia de performanta. O societate umana animata exclusiv de obiectivul cresterii economice - cum este, de pilda, cazul Chinei - nu reprezinta neaparat o societate demna, primitoare si imuna la tiranie. Pe scurt, fara vascularizarea unui tesut identitar si fara protejarea patrimoniului national riscam masificarea in regimul consumerist si razbunarea violenta venita din partea neobarbariei.

Mihai NEAMTU este cercetator in stiinte umaniste