Cu un secol in urma, Constantin Mimi aducea in Moldova soiul de vita-de-vie "Aligote". A inceput sa-l cultive pe podgoria de la Bulboaca, devenind apoi baza unei industrii care a facut celebre aceste meleaguri. In prezent, vinurile si coniacurile din vin ars au devenit principala industrie de peste Prut.

Cricova. Republica Moldova are putine branduri cu care se poate mandri. Majoritatea provine din industria viticola, capitol la care Basarabia exceleaza. Podgorii precum Purcari, Cricova si Milestii Mici sunt renumite in intreaga lume, principala industrie a Basarabiei fiind cea a producerii vinului. Cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea este considerata drept una dintre cele mai importante si prolifice perioade in dezvoltarea vinificatiei Republicii Moldova. Dar procesul tehnologic era impiedicat de o lipsa acuta de incaperi utilate special pentru pastrarea, prelucrarea si maturarea vinurilor de calitate superioara. O mare parte din materialele vinicole se pastra sub cerul liber, ceea ce influenta negativ calitatea productiei si genera mari pierderi. Astfel, a aparut ideea de a folosi in calitate de depozite de vinuri hrubele din care s-a extras piatra pentru constructii. Asa s-a fondat in 1952 Combinatul de Vinuri Cricova. Beciurile Cricova inseamna "orasul subteran", un oras al vinificatorilor, lungimea totala a strazilor cavernicole numarand peste 100 de kilometri. Am patruns in "orasul subteran" cand la Cricova lucrarile de renovare erau pe final si toata lumea se pregatea de inaugurare. De la intrarea in orasul subteran am fost intampinati de lucrarea pietrarului de la Cosauti, despre care v-am relatat intr-unul din numerele ziarului nostru. Subteranul Cricova este un adevarat labirint, si numai un cunoscator se poate descurca, in timp ce fiecare capat de strada duce spre o anumita destinatie: locul de procesare, de imbuteliere sau oenoteca in care se pastreaza cele mai vechi vinuri. Aici se gasesc exponate unicate precum "Ierusalim de Pasti" sau lichiorul "Jan Becher" (recolta anului 1902). Cricova exceleaza prin fabricarea vinurilor spumante, al caror proces de fabricatie este unul destul de complicat si de indelungat.


PURCARI. Unica vinarie din Republica Moldova specializata in producerea vinurilor de calitate premium, adica a celor de calitate inalta la un pret mai ridicat, este Purcari. Un domeniu de mii de hectare de vie, aproape de granita cu Ucraina. Orice turist care poposeste aici participa inevitabil la "Drumul Vinului" de la Purcari. De la partea tehnologica la partea turistica. Orice prezentare se termina cu o degustare intr-o sala mare. Iar turistul care-si doreste mai mult poate innopta in camere luxoase, poate participa la partide de pescuit sau se poate relaxa in sala de biliard. "Partea turistica e in crestere, dar nu se poate spune ca merge foarte bine, pentru ca in Republica Moldova nu sunt prea multi turisti", spune directorul adjunct de la Purcari, Artur Marin. Tot echipamentul de procesare si tehnologizare este nou. Inca din anul 2000. In Romania exista propria casa de comert a cramelor Purcari, pentru ca se considera ca Romania este o piata foarte buna, pentru ca este foarte conservatoare. "Si suntem perceputi ca producatori foarte buni. Distribuim in hoteluri, restaurante si cafenele", spune Artur Marin. Printre multele tari in care Purcari s-a facut cunoscut ca brand din Republica Moldova se numara si Japonia, dar directorul adjunct apreciaza ca este o piata destul de dificila, intrucat japonezii sunt consumatori de branduri mari, cunoscute. In ceea ce priveste piata din Rusia, aceasta a fost inchisa de peste un an pentru vinurile din Republica Moldova. Producatorii de vin din Moldova apreciaza ca, pana in martie 2006, aproximativ jumatate din piata vinului din Rusia revenea celui moldovenesc.


DIVIN. Coniacurile din vin ars sunt considerate peste Prut a fi mandria industriei de prelucrare a vinului. Se produc astfel de licori la Ungheni, Calarasi, Tiraspol, Chisinau si Balti. Cea mai importanta fabrica o gasim la Calarasi. In 1896, gruzinul David Saradjisfili infiinteaza aici o distilarie. Toate componentele folosite in productie erau frantuzesti. Functioneaza pana in 1914, apoi razboiul si evenimentele de atunci fac ca proprietarul sa fuga de pe aceste meleaguri. Conform legendelor, fabrica a functionat si dupa aceea, insa clandestin. Apoi intra pe mana bolsevicilor si incepe sa produca. Numai ca tot ce iesea pe piata ajungea in Tiraspol si la export. In rest, nici un moldovean nu avea dreptul sa guste din coniacul de Calarasi. Din vechea uzina nu se mai pastreaza nimic. Nimeni nu a considerat necesar un muzeu. Fabrica este inchisa de mai bine de un an, de cand Rusia a pus embargo pe importurile de bauturi din Moldova. In beciurile de la Calarasi gasim o intreaga nebunie de arome. Peste 200 de tone de coniac, cu o vechime de la 2 la 30 de ani, stau in butoaie si sticle, asteptand sa fie consumate.


Sticlele sunt un amestec de kitsch si de arta frumoasa. "Totul se pastreaza in butoaie de stejar aduse din Ungaria si se imbuteliaza manual in sticle lucrate manual in Rusia", se mandreste Ion Graur, tehnologul-sef al fabricii. O astfel de sticla goala costa intre trei si sase dolari. Lichidul din ele este si el destul de scump. O sticla din renumitul "Stefan cel Mare" (vechi de 25 de ani) iese pe poarta la un pret minim de 300 RON. Graur crede ca este destul de ieftin, "pentru ca aici nu facem lichid pe care il torni pe gat si il dai afara la colt de strada. El are viata si calitate". Cu toate ca "DIVIN", coniacul Moldovei, are o calitate exceptionala, nu poate fi comercializat pe piata. "Din motive politice", spun sefii de la Calarasi. Cantitati mici ajung pe piata din Romania, Cehia si Ucraina. Insuficient ca treaba sa mearga bine.