Patriarhul Teoctist a murit. Sa-i fie tarina usoara! Sincer sa va spun, nu sint prea impresionat de moartea lui. Nici nu cred ca a fost un patriarh bun, ci doar unul care a conservat criza prin care trece BOR la iesirea fortata din national-comunismul lui Ceausescu, altfel un regim care n-a deranjat-o prea tare, ba chiar dimpotriva, as spune. Oricum, cred ca majoritatea episcopatului ortodox roman se astepta la acest deces si multi dintre cei cu sanse de eligibilitate la scaunul patriarhal sint de mult in campanie electorala ascunsa, asteptind ca Preafericitul sa treaca la cele vesnice. Cum era de asteptat, televiziunile au organizat editii speciale, i-au chemat pe domnii Ciachir si Bichir, dl Basescu si-a tras masca cu fata grava pentru ceremonii funerare si, in general, lumea s-a aratat mihnita si dispusa sa-si aminteasca, la un moment dat, ca viata se mai si termina putin. L-am vazut si pe Ion Iliescu comentind tragicul eveniment pe Realitatea TV si mi s-a parut pe undeva ca marele defunct si fostul prim-presedinte al Romaniei postrevolutionare au un profil similar. Diferenta e ca unul a condus Biserica pe drumul sinuos al stagnarii, evitind cu orice pret un aggiornamento necesar, iar celalalt a tinut tara pe loc si le-a oferit enoriasilor PSD-ului sansa sa prelungeasca pe cit posibil traditiile structurale ale ceausismului tirziu. Si, va rog, nu mai fiti tristi si incercati sa faceti binele! O sa ne vina rindul fiecaruia dintre noi. Dumnezeu stie cind, nu Teoctist, nu Iliescu.