Un pariu castigat al ortodoxiei romanesti

Trecerea la cele vesnice a Patriarhului Teoctist a surprins ortodoxia romaneasca intr-o perioada de profunde transformari. Analizand retrospectiv activitatea sa, bilantul este consistent. Imediat dupa 1990, BOR ar fi putut sa intre intr-o perioada de dezagregare interna, asa cum s-a intamplat in alte tari cu majoritate ortodoxa. Acest lucru nu a avut loc, Patriarhul Teoctist avand intelepciunea sa conduca Biserica cu echilibru si moderatie. Relatia Bisericii majoritare cu statul a intrat intr-o normalitate dorita de toti credinciosii. La sfarsitul anului 2006 s-a adoptat o noua lege a cultelor care defineste aceasta relatie in termeni de respect reciproc. Daca ierarhia BOR sub conducerea Patriarhului Teoctist nu ar fi renuntat la unele revendicari si nu ar fi avut capacitatea sa asculte cu atentie parerile altor culte si opinia propriilor laici, mai mult ca sigur aceasta lege nu ar fi fost posibila.
Patriarhul Teoctist va ramane in constiinta crestinatatii prin invitarea Papei Ioan Paul al II-lea in Romania. Patriarhul Teoctist a fost cu un pas inaintea vremurilor in care a trait; toate personalitatile care au reusit sa castige acest dificil pariu raman in istorie.
Dupa 1990 orientarea BOR imprimata de Patriarhul Teoctist s-a modificat in sensul unei mai mari inclinari catre social. Daca inainte de 1989 Biserica majoritara urma doar politica autoritatilor de stat, cel putin ca masura de prevedere in eventualitatea unei politici mai opresive indreptate impotriva sa, ulterior Biserica si-a diversificat deschiderea catre lume. Pentru implicarea in social sta marturie numarul impresionant de asezaminte patronate de BOR, o activitate poate insuficient mediatizata. Prin aceasta orientare, BOR nu si-a pierdut identitatea, ci, dimpotriva, a ales sa urmeze cu mai multa rigoare invataturile Sfintilor Parinti.
Moartea Patriarhului Teoctist este o pierdere nu numai pentru ortodoxia romaneasca, ci si pentru intreaga comunitate ortodoxa. Relatiile dezvoltate de Patriarhul Teoctist cu liderii Bisericilor Ortodoxe au facut ca ortodoxia romaneasca sa fie privita din ce in ce mai mult ca un factor de echilibru intr-o lume marcata de secularizare accentuata.
Dovada bunului mers al BOR in perioada Patriarhului Teoctist este increderea populatiei in Biserica, incredere care a ramas constanta pe o perioada sugestiv de indelungata.
Numarul lacasurilor de cult ortodoxe a crescut, la fel si implicarea laicilor in acest efort colectiv de redobandire a stralucirii de odinioara a Ortodoxiei, iar multe Biserici din patrimoniul national au fost renovate, fiind astazi puse in adevarata lor valoare.
Va fi greu pentru oricine dintre cei care ii vor continua activitatea sa se ridice la inaltimea Patriarhului Teoctist. Biserica nu s-a pregatit pentru aceasta disparitie, nu au existat factiuni care sa-i conteste autoritatea in sanul Bisericii si nici planuri de actiune care sa excluda implicarea sa.
Atat cat este omeneste previzibil, BOR va trece printr-o perioada dificila in ceea ce priveste alegerea unui succesor. Ar fi de dorit ca nici unul dintre potentialii candidati sa nu doreasca sa se profileze pe sine in detrimentul altora. Va fi greu de facut o alegere si este foarte posibil ca doar cateva voturi sa-l desparta pe viitorul succesor de ceilalti. Misiunea viitorului Patriarh al BOR va fi extrem de dificila: va trebui sa continue activitatea Prea Fericitului Teoctist si in acelasi timp sa instituie o noua strategie de comunicare a Bisericii cu lumea, incepand de la relatia directa cu laicatul ortodox, un instrument natural, din punct de vedere eclesiologic, al misiunii Bisericii in societate. Va trebui sa faca fata ispitei secularizarii, inevitabila in conditiile in care securitatea persoanelor nu mai este afectata atat de mult de lipsa veniturilor materiale. Este un pariu constientizat de Biserica, ramane de vazut in ce fel va fi castigat.
Un alt pariu este relatia cu celelalte culte si continuarea dialogului interconfesional. Lipsa Patriarhului Teoctist de la lucrarile celei de-a treia Adunari Ecumenice de la Sibiu va fi din plin resimtita.
Cel mai mult ii vor resimti insa lipsa credinciosii ortodocsi carora Patriarhul Teoctist le insufla sentimentul apartenentei la o comunitate concreta. Succesorul sau va avea dificila sarcina de a fi alaturi de oameni si in acelasi timp in fruntea lor.
BOR a supravietuit unor momente de cumpana mult mai severe. Prin continuarea gandurilor Prea Fericirii Sale si prin punerea in aplicare a vointei lui Dumnezeu BOR va reusi sa tina pasul cu vremurile si sa ramana in continuare in constiinta romanilor ca una dintre putinele institutii care ii reprezinta cu adevarat.
Dumnezeu sa il odihneasca!

Radu Carp este conf. univ. dr. la Facultatea de stiinte Politice, Universitatea Bucuresti

---

Despre autor: