Spectacolul nevazut

Daca m-a fascinat vreodata ceva, a fost spectacolul celor ce nu se dau in spectacol, inteligenta ce nu se face remarcata dinadins, prestanta ce nu se etaleaza, talentul ce nu se rasteste in public, intelepciunea lipsita de morga si eticheta, nobletea pe care n-o da nici sangele si nici numele, ci atitudinea, zambetul cuviincios al obrazului pe care s-a instapanit ridul, adancit iremediabil de scurgerea timpului, eleganta doamnei oarecare, ce stie ca nu mai e la moda si tine, totusi, sa etaleze splendorile unei vremi trecute.

Nu m-a impresionat niciodata, catusi de putin, distinctia data de-un frac ori un papion, acea mustata textila debordand gulerul camasii de viscoza, cu atat mai mult cu cat oricarui papitoi pedant ii sta la-ndemana sa-mi ia ochii cu asta.

Daca va insista sa ma frapeze in atare termeni ii voi spune ca e liber, efectiv, sa-si faca pirueta de exhibitionist al nobletei vestimentare, ca-i sta foarte bine cu botul tuguiat in rostirea afectata a unor asertiuni capitale, dar ca eu raman pur si simplu imperturbabil la spectacolul lui. Ca-l voi recompensa, in consecinta, cu un funest falfait de indiferenta.

Imi plac mai mult pietele populate de insi anonimi, decat acelea in care vreo vedeta ori vreun eveniment organizat confisca interesul public, neutralizand prin prezenta lui firescul diferentelor comune. Acolo unde vezi instalata o scena, apare o fractura in calitatea spatiului, se impune un sistem de tipul centru-periferie.

Exista undeva, cineva care e programat sa performeze, dar el nu e aici inca, nu are fiinta contigua locului respectiv. Programat, asteptat el incepe totusi sa fie infiintat de participantii la spectacol pe masura ce momentul show-ului se apropie. Scena ramane goala, spatiu al tensiunii vide, dar de jur-imprejur se indeseste reteaua participantilor, se-ntetesc efluviile de spectatori.

Desi goala, scena capteaza interesul, aspira priviri, se incarca de atmosfera empatiei colective. In acelasi timp, desi incarcat cu insi de toate culorile si mirosurile, spatiul pietei isi reduce importanta, pentru ca cei veniti acolo nu sunt interesati unii de altii, ci toti de cineva inca absent, artistul. Nu exista intentie reciproca a unora fata de altii, gasindu-se din intamplare in acelasi loc, si nici o sintaxa a relationarii lor.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe