Platon era convins ca exista o muzica a sferelor pe care oamenii nu o mai pot asculta, tocmai pentru ca o aud de la nastere pina la moarte. Si locuitorii de pe linga cascada Niagara isi vad de viata netulburati de catre zgomotul bubuitor ce agreseaza, altfel, urechile vizitatorilor. Pare-se ca pentru a vedea si pentru a auzi cum se cuvine, trebuie, mai intii, sa te dezobisnuiesti. Ei bine, va marturisesc spasit ca m-am dezobisnuit de Romania. Reintoarcerea in tara dupa o absenta ceva mai indelungata iti ingaduie sa vezi lucruri care, altminteri, ar trece neobservate. Un drum de la Orastie la Deva, bunaoara, devine o adevarata aventura. Microbuze exista, in schimb lipseste autogara, iar orarul plecarilor e comunicat din gura in gura sub forma „stai si dumneata pe aicea, ca vine el". Or, statul „pe aicea" la peste patruzeci de grade reprezinta, in sine, un adevarat test de supravietuire. Alta: in fata Garii de Nord e puzderie de taxiuri, toate „de firma" si toate cu tarifele frumos afisate. Degeaba. Nimeni, dar absolut nimeni, nu este dispus sa le ia in serios. Preturile se negociaza ca la talcioc. Pe drum, taximetristul se plinge de canicula si zice ca e pedeapsa lui Dumnezeu pentru rautatea oamenilor. Dupa care incearca sa-ti mai ciupeasca vreo citiva lei peste tariful deja „negociat".

„Cum sa functioneze democratia la noi" - se intreaba, retoric, un politolog - „cind in politica, societate si economie domina imoralitatea? Cum sa aiba sens democratia cind politicenii bastinasi cred ca politica nu este despre valori, ci despre interese?". Politologul cu pricina - o stie toata lumea - se afla de citiva ani buni in solda unui politician incult, imbogatit din tranzactii mai mult sau mai putin suspecte. Are, cum s-ar zice, mai multe interese si mai putine valori. Iar exemplele ar putea functiona la nesfirsit: vinzatoarea de la colt asculta stirile de la radio, vaitindu-se de lipsa de civilizatie a romanilor - e intr-atit de prinsa de propriul sau discurs incit uita sa te mai serveasca. Schizoidia intre discurs si comportament e, de altfel, un fenomen atit de raspindit incit, scriind aceste rinduri, am inceput sa ma suspectez singur.

Sint lucruri marunte, veti spune.

De acord. Sint detalii care, la scara istorica, nu conteaza. De acord, inca o data. Din nefericire, insa, nu traim la o scara istorica. Traim la o scara muuult, muult mai mica, unde mai mergem la toalete pe care scrie „va rugam sa nu va urcati cu picioarele pe colac", iar conceptele abia mai rezista asaltului animalelor mici.