Romania cu un singur brat

Stransi cu usa de postura minoritara in care se afla pe plan politic dupa divortul in stil sicilian de partenerii din coalitia DA, sprijiniti, prin subteranele si cotloanele vietii politice autohtone, unde toate functioneaza conform logicii lui viceversa, de pesedistii aflati nu doar in opozitie, dar si intr-o prelungita incercare de schimbare de paradigma - cum sa ne faca sa-i acceptam ca urmasii lui I.C. Frimu si Dobrogeanu Gherea si sa nu mai fie perceputi ca reziduurile PCR-ului - liberalii au venit cu o nesperata si preluata din mers oferta. Sigur ca ea a excitat milioane de fiinte care traiesc la marginea nefiintei, si atunci galceava a fost gata. Ca de unde bani, ca de unde putem asigura fondurile necesare in urmatorii ani, doar in imediat si stafida pe cozonacul disputei, ca de ce sa faca liberalii un astfel de gest atipic pentru liberali. Una peste alta, momentele de tensiune au trecut, galceava dintre Parlament, Guvern si Presedintie s-a atenuat, dar a ramas un cui al nemultumirii.
Care? Ca tocmai un partid de "dreapta" a facut o miscare tipic populista pentru un partid de "stanga". Cica. Sanchi. In limba turca inseamna "ca si cum". Dar ne intrebam, pentru a nu stim cata oara, care stanga, care dreapta, aici, acum, in Romania? Daca imediat dupa 1990 am fi putut conveni ca ar mai fi fost niste partide cu doctrine si ideologii clar definite, de la PNT-CD si PNL, care nu facuse pui inca si nu nascuse atatea disidente rau prevestitoare, pana la partidul socialist al regretatului Sergiu Cunescu si cel puiat din FSN-ul dlui Ion Iliescu, acum, in 2007, lucrurile s-au degradat si incalcit suficient de mult ca sa pricepem bine ceva din ghiveciul doctrinar ce ni se serveste drept sote ideologic. Nu vorbim de transhumanta interpartinica a diversilor politicieni, ci de o reala asezare in realitate a intereselor momentului. "Tara si Neam". Tara, ca de la Bruxelles vin fondurile europene, neam, pentru ca de la milioanele de "amarasteni" se aduna voturile. Care fac o democratie. O guvernare socialista a avut multe elemente de liberalism, o guvernare liberalo-pedista a prezentat destule detalii de protectie sociala, pe drept cuvant necesare, pentru a nu mai pomeni si insista strict pe aspecte doctrinare. Asa ca ne este greu sa-i digeram pe dnii Antonescu, Hasotti, Melescanu, Adomnitei, Chiuariu, Norica Nicolai sau Lupoi ca liberali autentici, precum adevaratii "arnoteni", asa cum foarte bine unii lideri socialisti, precum dnii Cristian Diaconescu sau Adrian Severin ar putea face oricand fata oricarui tip de discurs liberal. Exemplele cu nume si fapte s-ar multiplica pana la satietate.
Ce sa insemne asta? Ca politicile bune ar trebui sa fie dincolo de partidele politice si noua organigrama de la Bruxelles sa ne oblige la o noua reformulare si reorientare a spectrului politic autohton.
Dincolo de simpatii si antipatii, dincoace de interesele noastre imediate sa ne infratim in jurul unui singur brat. Maini. Partid.
Care o fi acela oare? Sa fie de stanga, de dreapta? Nu se stie bine.

---

Despre autor: