In 1931, epigramistul Al. O. Teodoreanu (alintat de prieteni cu cognomen-ul Pastorel) isi publica cel de-al patrulea volum, intitulat Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai. Una dintre epigrame, al carei Witz pare desprins din specia satirei Tri

In 1931, epigramistul Al. O. Teodoreanu (alintat de prieteni cu cognomen-ul Pastorel) isi publica cel de-al patrulea volum, intitulat Strofe cu pelin de mai pentru Iorga Nicolai. Una dintre epigrame, al carei Witz pare desprins din specia satirei Triumph of the Whale de Charles Lamb, suna astfel: „Profund si vast ca un Atlantic,/ El nu se-ncurca-n prozodie/ De cum a inceput sa scrie/ A scris in kilometru antic" (Poetul). Verbozitatea este doar unul dintre viciile castigate nemilos de Pastorel. Pe lista neagra, desavarsit amestecate, se aglomereaza multe altele: pomposenia, patriotismul gol, antisemitismul, priapismul, falsa pudoare.
Desi Al. Paleologu subliniaza, intr-un rand, cu tact si cu delicata prevedere, ca placheta in cauza „avea un caracter eminamente ludic si, in fond, inofensiv", senzatia pe care i-o lasa causticele versuri lectorului este, mai degraba, una de sanctionare severa a unui comportament considerat ridicol, exagerat sau ipocrit. Tonul vitriolant merge pana la aluzii licentioase, perdeaua fiind trasa, poate, mai mult decat ar permite uzantele literare: „Barba sus si barba jos,/ Doamne, cat e de barbos/ Iorga!" (Barba sus si barba jos) sau, inca mai pregnant, „C-o interpreta stand pe iarba,/ Ramas-a Iorga fara glas,/ Fiindca ea i-a ras in nas,/ Si el vroia sa-i rada-n barba" (Seducatorul). „Barba" devine o metonimie destul de transparenta, iar umorul devastator deriva tocmai din contaminarea semantica dintre pilozitatea faciala si cea pubiana.

Nu este iertat nici accentul „romanesc" al marelui istoric, butada fiind generata de o tocita expresie din zestrea paremiologica autohtona: „La Sorbona, cand se pune/ Frantuzeste sa vorbeasca,/ Tot frantuzu-n sine-si spune:/'Dulce-i limba romaneasca!>>" (Propagandistul). Problema pare sa-i vina din nerespectarea grupurilor ritmice caracteristice limbii franceze, nu din incapacitatea de a graseia, dupa cum transpare, implicit, din alt catren: „Domnul Iorga ne reclama/ Ca pe posta-i suparat,/ Fiindca dand o telegrama/ N-a transmis-o graseiat" (Contrarietati).


Despre autor:

Adevarul

Sursa: Adevarul


Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.