Cit poti obtine daca iti enervezi seful, iar el ajunge sa te streseze? Dar el de la tine?

Sa te doara in cot. Sa vii la serviciu cu o ora mai tirziu. Sa-ti iei pauza de masa de trei ori pe zi, pina la ora 16.00. Sa-ti bubuie manelele-n casti, iar tu sa-i acuzi pe cei care se uita strimb la tine de discriminare. Sa tii geamul inchis cind ceilalti din birou se topesc de caldura, pentru ca nu vrei sa stai in curent. Sa pleci cu 30 de minute mai devreme. Sa-ti iei concediu medical pentru o durere de cap si sa fulgeri sudalme cind cineva isi fringe piciorul si sta o luna acasa.

E dreptul tau la nesimtire. Poti sa-l ascunzi, poti sa-l pastrezi, sa-l afisezi sau sa-l faci pierdut. Este problema fiecaruia cit de nesimtit este la serviciu, asa cum este si problema patronului respectiv daca si cum anume tolereaza sau nu nesimtirea respectiva. Daca doar tipa, ceea ce ar putea stresa angajatii, sau trece la concedieri, ceea ce ar lasa angajatii si fara stres, si fara loc de munca, e problema lui. Insa a-l da in judecata pe patronul unei firme pentru ca ti-a provocat „daune morale" este ca si cum ai incerca sa-l chemi la tribunal pe Dumnezeu, pentru ca n-ai vrut sa ai relatii sexuale inainte de insuratoare, iar la 60 de ani te apuca depresia cind iti aduci aminte de ocaziile irosite in tinerete. Iar cind apare o lege care iti pune la indemina instrumentul ascutit al luptei impotriva capitalismului asupritor, mai ca-ti vine sa te gindesti citi bani ai putea scoate din accesele de furie ale sefului. Mai ales daca este unul bogat.

Inca din epoca jocului Caritas, pina la concursurile televizate cu apeluri telefonice taxate la citiva euro minutul, romanii au aratat un apetit deosebit pentru imbogatirea rapida si o rezistenta feroce la fenomenul de greata ce ar fi fost provocat, in mod normal, de ingurgitarea rapida a atitor gogosi. Faptele care sa ne conduca spre ideeaca prevederea din Codul muncii, care le da dreptul angajatilorsa-si dea in judecata patroniidaca ii streseaza, nu va fi inteleasa in sensul unui santaj sint putine. Aproape inexistente. Pentru ca deja Parlamentul a tras concluzia ca doar angajatii pot fi stresati de catre sefi. Dar de ce n-ar avea si patronii dreptul sa-si dea in judecata angajatii pentru stresul produs prin nesimtire, incompetenta ori prostie? Pentru ca o simpla concediere nu compenseaza „daunele". Morale si nu numai.