A facut strip-tease cu Flamingo Boys. Parodie. Dar obiceiul s-i l-a pastrat si la aniversari. Anul asta, pe 28 iulie, nu. Ca zilele trecute si-a invitat pretenii la carciuma. Si a cantat cu chelnerii din Patricia Kaas. Acesta e Larry Freddy, o Coana Chirita pentru zile negre. Razvan Ghita. Asa il chema in seara in care, in timp ce cinta o sansoneta cineva din sala i-a strigat "du-te acasa!". Asa ca a-nceput "du-ma acasa, mai tramvai". Parca fara nici o grija pe lume, fara simtul exacerbat al ridicolului care ucide un actor pe scena. Si a devenit Larry Freddy. Absolvent la clasa Olga Bucataru, a devenit o "moaca" a ecranului odata cu videoclipul "Cafea cu parfum de femeie" al recent reinviatei trupe "Sport Sangeros 3" si o serie de reclame la buline, injectii si frectii (mai mult sau mai putin la picior de lemn), poate si datorita profesiei de baza, cea de asistent principal de radiologie (ca actorul in ziua de azi trea€™ sa aiba din ce trai!) Lucreaza apoi rand pe rand cu multi dintre "regizorii momentului", de la seniorii Ioan Carmazan, in "Raport despre starea natiunii" si Silviu Jicman, mai tinerii Laurentiu Calomfirescu ("Orbul"), Petre Nastase ("Aventurile unei zile - Trenul celor sapte pacate") si laureatul Palm Da€™Or Cristian Mungiu ("Occident"), la "facatorii de sit-com-uri" Razvan Savescu si Radu Dragomir, dar si cu regizorul maghiar Kamondi Zoltan, in penultima sa productie, "Vizita arhiepiscopului" ("Dolina"). Colaborarea cu fostul sau coleg de an, Marius Mihail Ghita - coincidenta de nume sau predestinare, cine poate sti - i-a adus numeroase roluri in teatru, "Conua€™ Leonida fata cu reactiunea" de I.L. Caragiale, "Fratii" de Sebastian Barry, "Ingeri si gunoaie" de Samuel Beckett, ultimul in regia lui Gheorghe Balint, etc., dar si "drive-ul" de a regiza el insusi, astfel nascandu-se scurt-metrajul "Tensiune".   Cabaret. Varieté-ul anilor a€™30 pe scena cluburilor bucurestene a fost pasul logic, parca singurul imaginabil, pentru un actor despre care nu prea stii daca asa e, sau asa se preface ca e. Iar spectacolele "Sarah Bernhardt - Interviu travesti", in regia Olgai Bucataru si "Coana Chirita in voiaj", spectacol invitat in cadrul "UNIFEST 2001", i-au deschis calea. Astazi, cand Chiritoaia, cand poet, cand un soi de Ionescu interbelic si sansonetist in spectacolele one man show, mai are un singur of: cel al vocilor din muzica de azi, impinse pe sticla de muschi sau portofel. Sau si de una si de cealalta. Dar nu e asta oful nostru, al tuturor? Cu toate astea, prietenul fidel al actorilor batrani si uitati de toti, pe care ii viziteaza cu dragoste, oameni de care noi restul ne amintim abia dupa ce nu mai sunt, transformandu-i in subiect de stiri si pe a caror fantome ne batem in incercarea noastra penibila de a ni le insusi, el ne da si o lectie de recunostinta implicita artei careia s-a dedicat. Volumul (auto)biografic in pregatire "Superdiva", ni le va istorisi, pe rand, pe toate. Larry Freddy. Nu poti trai cu el, dar nu poti nici sa-l impusti. Juri ca n-o sa-l mai vezi in viata ta, dar picioarele te poarta mereu la spectacolele lui. Larry Freddy. De fapt, nu poti sa nu-l iubesti!