Vineri, Cotidianul se va distribui impreuna cu un CD continind o selectie de lucrari orchestrate din muzica lui Wagner, si cu o brosura despre compozitor.

Al patrulea titlu din Colectia SIMFONICA, pe care Cotidianul le-o aduce cititorilor in fiecare vineri, la doar 7,9 lei, contine lucrari pentru orchestra: „Idila lui Siegfried", alaturi de fragmente din „Valkiria", „Rienzi", „Olandezul zburator", „Lohengrin" si „Tannhäuser" de Wagner. Inregistrarile dateaza din octombrie 1993 si au fost realizate la Biserica Saint Augustin din Londra, de catre Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta maestrului Vernon Handley.

Numele lui Wagner este inseparabil legat de Festivalul de la Bayreuth, dedicat interpretarii operelor marelui compozitor german. Wagner insusi a strins fonduri pentru construirea unui teatru in Bayreuth, neinteresindu-se de estetica, ci doar cerind o acustica potrivita cu lucrarile sale. Edificiul, terminat in 1875, a fost descris de Nietzsche drept o „colosala structura nibelunga cu patru turnuri". Lui Stravinsky i s-a parut un crematoriu vechi, iar Romain Rolland spunea ca arata mai degraba ca o fabrica decit ca un centru cultural. La inaugurarea din 1876 au asistat sefi de stat precum imparatul Wilhelm al II-lea, Pedro al II-lea al Braziliei, Ludovic al II-lea de Bavaria, numerosi nobili, filosoful Friedrich Nietzsche si mari compozitori ai vremii, printre care Anton Bruckner, Edvard Grieg, Piotr Ceaikovski si Franz Liszt.

Unul dintre cele mai controversate episoade ale istoriei Festivalului de la Bayreuth tine de perioada nazista. Winifred Wagner (care a condus festivalul dupa moartea sotului sau, Siegfried, fiul lui Richard Wagner) a devenit o prietena apropiata de-ale lui Hitler, iar gratie acestei prietenii, festivalul si-a pastrat independenta artistica in timpul celui de-Al Treilea Reich, in vreme ce alte teatre erau coplesite de obligatia de a face propaganda. Ironia sortii face ca Hitler sa fi asistat, fara sa stie, la numeroase spectacole in care apareau cintareti evrei si straini, la mult timp dupa ce li se interzisese prezenta pe scenele teatrelor germane. Mai mult chiar, la insistentele lui Winifred, Hitler i-a scris dirijorului italian Arturo Toscanini, cunoscut pentru opiniile sale antifasciste, cerindu-i sa participe la festival. Desigur, Toscanini a refuzat oferta.

Bombardamentele aliatilor au distrus aproape doua treimi din Bayreuth, dar teatrul lui Wagner a ramas intact. Dupa razboi, Winifred a fost nevoita sa se retraga, in urma acuzatiilor de colaborationism cu partidul si regimul nazist. Sub conducerea fiilor ei, Wieland si Woland Wagner, „noul Bayreuth" a intrat intr-o era revolutionara din multe puncte de vedere. Astazi, festivalul atrage mii de pasionati in fiecare vara. Cererea (in jur de 500.000 de bilete) depaseste cu mult posibilitatile ofertei (58.000 de locuri), iar pe listele de asteptare se sta intre cinci si zece ani, facindu-se putine exceptii.

Detalii despre compozitoarea Kara DioGuardi gasiti pe www.cotidianul.ro/select