"N-am mizat totul pe profesiea€¦""Nu stiu daca pot sa ma felicit pentru ceva anume. Pot spune insa ca am o oarecare multumire ca n-am mizat totul pe profesie. Am si o familie, si cred ca asta a fost un lucru bun pentru mine, mi-a asigurat un echilibru de care eu am mare nevoie. Motive de mustrare? Oho! Multe! N-aveam ce cauta in postul de conducere de la TVR. A fost o naivitate si o prostie. Ca vrem ca nu vrem, televiziunea este o concurenta redutabila pentru cinema. Din pacate, televiziunea a devenit un model exclusiv pentru lumea de azi si nu intotdeauna modelele de acolo sunt chiar modele de urmat.

Cred ca am fost un om extrem de norocos: aveam deja 32 de ani, doi copii si inca nu stiam ce vreau sa fac. Eram redactor la Studioul cinematografic Bucuresti si am fost restructurat si aruncat la Buftea, pe post de asistent de regie. Atunci mi-a incoltit ideea de a face film. Evident o himera. Dar a aparut in viata mea marele actor TOMA CARAGIU, care a vazut un filmulet facut de mine la TVR si a decis ca eu trebuie sa fac film. Asa am ajuns regizor.

Comunismul a facut multe rele, dar n-a putut sa ia si inteligenta oamenilor. «Morometii», vorbim in primul rand de roman si dupa aceea de film, este un omagiu adus inteligentei taranului roman, considerat, pana la el, primitiv si inapoiat. Taranul roman a fost tinut in inapoiere, pentru ca guvernantilor de la noi, din toate timpurile, le-a pasat prea putin de omul simplu. Sa faci un film dupa o capodopera cum este romanul «Morometii» si sa intalnesti oameni de diverse varste si categorii care sa-ti spuna ca este cel mai autentic film romanesc, chiar daca nu e asa, nu e putin lucru. Fara doar si poate ca «Morometii» este pana acum cea mai importanta realizare a mea. Regret ca am facut filmul «Castelul din Carpati». Romanul merita o soarta mai buna.
Daca as putea reintoarce timpul, un singur lucru as schimba in viata mea: sa fiu mai muncitor. In viata mea profesionala am avut filme model. Oameni mai putin.

Nu prea sunt obisnuit sa-mi petrec in vreun fel ziua de nastere. Daca se intampla sa fie prin tara cei doi copii ai mei este cel mai mare dar pe care mi-l poate face Dumnezeu. Cel mai mult imi doresc sa termin filmul pe care abia l-am inceput si, cum spun baietii de la Zdob si Zdub, sa fie paci si sa fii bini."