Asceza cuvintului

Nu exista nici un gind care, trecindu-mi prin minte, sa nu fie insotit de o reprezentare mentala. La fel, nu exista nici un cuvint pe care sa-l rostesc in sinea mea si care sa nu-mi stirneasca o imagine, cit de vaga, pe baza careia sa intuiesc intelesul acelui cuvint. Nu exista nici propozitie pe care sa o scriu sau pe care s-o citesc si care, in acelasi timp, sa nu-mi declanseze in imaginatie o intuitie spontana a lucrului la care se refera ea. Nu exista nici o pagina de carte pe care s-o pot citi fara ca, pe fundalul fante­ziei mele, sa nu-mi fac o idee despre ce anume vorbeste acea pagina. Si tot asa. Pe scurt, nu exista ginduri fara intuitii, orice intuitie fiind o reprezentare mentala, adica genul de imagine pe care o vad atunci cind, inchizind ochii, ma rup de­ mediul am­biant.
Nu poti sa-ti faci o idee despre o realitate decit daca, printr-un efort de imaginatie, o vezi la propriu in fata ochilor. Ceea ce e totuna cu a spune ca a intelege un lucru inseamna a-ti face o imagine clara despre el. Un lucru pe care nu-l poti intui nici nu-l poti intelege. „A-ti face o idee" despre ceva inseamna a-ti face o imagine despre el. Ideea insemna odinioara eidos, adica aspectul vizibil al unui fenomen, imaginea lui. Concluzia? Orice idee este intuitiva si nu poate fi altfel. Nu exista ginduri abstracte. Abstractiunile nu sunt de gasit la nivelul ideilor, asa cum se tot spune in filozofie de secole incoace, ci la nivelul expresiilor lor. Cu alte cuvinte, nu ideile sunt abstracte, ci cuvintele cu ajutorul carora le exprimam. Abstractiunea este o inventie savirsita in momentul cind omul a inceput sa-si scrie cuvintele.

---

Despre autor: