Pe vremea cand Romania facea tot ce-i statea in putinta sa devina membru al NATO, pentru a-si spulbera temerile privind securitatea nationala, autoritatile s-au angajat sa atribuie apararii un buget egal cu 2,38% din produsul intern brut pentru cel putin cinci ani. La vremea respectiva, toate bune si frumoase. Presa a salutat un demers cu efect politic si diplomatic sigur, iar mai-marii Aliantei au vazut in gestul Romaniei o determinare in plus pentru aderare. Dar iata ca nici n-au trecut primii ani ca aliat, si statul roman vrea sa se faca de bacanie cu orice chip. Delasarea a inceput o data cu venirea la putere a fostei Aliante Dreptate si Adevar, un organism ce gestioneaza azi succese in contumacie. 2005 si 2006 au fost ani cu buget al apararii sub angajamentul luat fata de NATO.

Ratiunile unei alocari de 2,38% din PIB sunt multiple. Prima este aceea ca nu poti solicita aparare colectiva pe principiul "toti pentru unul, unul pentru toti" daca ai unul dintre cele mai mici bugete de profil din Alianta. A doua ratiune, poate chiar mai importanta decat prima, este aceea a inzestrarii armatei. La acest capitol e suferinta mare. Peste 80% din tehnica aflata in dotarea militarilor romani este depasita fizic si moral, uzata si neperformanta. Faptul este recunoscut chiar si intr-un document oficial din Ministerul Apararii. A treia ratiune e mai degraba una morala. Nu mai putem lasa Armata, cea care a fost varf de lance pentru integrarea in NATO, sa calareasca fiare ruginite si cai morti. Orice stat civilizat, care pretinde un pic de respect atat pe plan intern, cat mai ales pe plan extern, are o armata puternica si bine dotata. La noi, calitatea umana si vointa politica au depasit cu mult nivelul inzestrarii militare.  

Acum este indiscutabil ceasul al doisprezecelea pentru dotarea cu tehnica militara performanta. Cine a mers zeci de kilometri prin desertul afgan sau cel irakian cu un TAB din anii a€™70 fara aer conditionat stie ce spun. Eu am trait aceasta experienta nedorita. Sunt insa multe alte exemple. Cu sutele.

Anul 2007 reprezinta un examen de seriozitate a autoritatilor romane. Primul in interiorul UE, al treilea ca membru NATO. Daca la proiectarea bugetului pe 2008 cifra pentru aparare se situeaza sub 2%, inteleg ca actualul regim politic are alte prioritati decat securitatea nationala. Iar cei care nu pun pret pe acest domeniu vital nu merita sa supravietuiasca politic. Chestiunea e valabila pentru orice partid care sustine altceva, nu doar pentru cele de la putere.

De aici inainte, daca va fi nevoie sa intervenim intr-o calamitate naturala pe plan intern sau pe un teatru de operatiuni extern, sub egida NATO, tehnica noastra se rupe in bucati. E nevoie de investitii urgente pentru a nu ne pune in pericol apararea nationala si cea colectiva. Si mai mult, pentru a nu ne face de ras in fata celor care cred despre noi ca suntem o forta.

Se impun, indiscutabil, cheltuieli importante in toate categoriile de forte: terestre, navale si aeriene. Proiectul de 10-12 miliarde de euro a fost deja lansat. Teama de cheltuiala vine si din trecut, cand s-au investit sute de milioane pe tot felul de table vechi sau pe montarea unor tehnologii performante pe tehnica sovietica depasita.


Daca vrem un stat modern, trebuie sa invatam sa cheltuim. Ne tanguim ca pe vremea lui Ceausescu, ca ne luam armament, dar e seceta si sunt pensiile mici. Nu au nici o legatura una cu alta. Bani sunt destui. E nevoie de ceva mai mult creier pentru modalitatea de alocare bugetara. Din PIB-ul nostru de peste 100 de miliarde de euro putem sa dam linistiti 2 miliarde la armata. E un procent absolut rezonabil si ar fi nedrept fata de institutia care a contribuit cel mai mult la integrarea in NATO sa-i lasam balta in grava criza de inzestrare.

Important este sa avem licitatii curate, care sa nu fie mai apoi subiect de judecata prin instantele romanesti sau internationale.

Daca la o licitatie de 300 de milioane de euro cu avioanele de transport tactic am ajuns in justitie, ce se va intampla cu cea mai mare licitatie din istoria Armatei Romane? Ne pregatim sa cheltuim 3-4 miliarde de euro pentru avioanele de lupta multirol. Daca din start nu se elimina orice suspiciune, la suma pusa in joc se va declansa probabil un razboi cu rachete intre competitori...

Fara interventii politice covarsitoare, cu prioritatea cerintelor profesionale si operationale, trebuie sa gestionam cu inteligenta acest capitol important. Procesul de inzestrare militara va fi unul fundamental pentru ruptura cu trecutul comunist corupt si renuntarea la mentalitatea de chiosc.