"Ce Ceausescu, ce greva?... Asta a fost demult!" Preocupati mai degraba de problemele lor actuale, oamenii aflati in mijlocul evenimentelor din august 1977 din Valea Jiului trateaza prima contestare majora a regimului comunist ca pe un eveniment
"Ce Ceausescu, ce greva?... Asta a fost demult!" Preocupati mai degraba de problemele lor actuale, oamenii aflati in mijlocul evenimentelor din august 1977 din Valea Jiului trateaza prima contestare majora a regimului comunist ca pe un eveniment ce apartine istoriei. Cei descrisi de arhivele Securitatii in cele mai sumbre culori - violenti, alcoolici, vesnic nemultumiti - sunt astazi pensionari. Ce se mai stie azi in Vale despre greva din august 1977, ce amanunte au ramas in memoria colectiva a comunitatii, ce spun supravietuitorii despre evenimentele la care au luat parte de voie, de nevoie? Cu astfel de curiozitati am coborat in gara Petrosani, la 30 de ani fara cateva zile de la evenimente. Prima impresie facuta sub influenta eforturilor de a nu ne rupe picioa- rele-n gropile din peron, camuflate complice de intunericul de smoala al noptii, s-a mai atenuat la lumina zilei. Aveam sa aflam ulterior ca tot ce tine de gara, de la repararea peroanelor la iluminat, nu cade in sarcina Primariei, ci a SNCFR-ului, si ca singurul felinar ce le mai lumineaza cat de cat calea pasagerilor nocturni a fost montat din bunavointa autoritatilor locale. Pe zi, Petrosaniul arata nici mai bine, nici mai rau decat alte orase de provincie. In parcul din fata Primariei se plimba pensionari, fie singuri, fie insotiti de nepoti. Ni se spune ca aici si pe "strada mare" a municipiului isi face plimbarea zilnica si Clement Negrut, prim-secretar si primar al orasului in timpul grevei. Citind arhivele Securitatii, minerii - prima comunitate din Romania socialista care a avut curajul sa se impotriveasca unei decizii luate "la nivel inalt" - apar precum personajele negative din basme. Violenti in familie si cu semenii, alcoolici, vesnic razvratiti, nerespectand nici o regula, vinovati de toate relele posibile, minerii erau "elemente descompuse moral", dupa cum se exprimau ofiterii in prozele accesibile astazi din arhiva CNSAS. Dintr-o viata de om, cu bune si rele, documentele produse de fosta Securitate au retinut doar aspectele negative. In schimb, in Scinteia acelei vremi, prezentarea lor atingea cealalta extrema - plini de calitati, autori de fapte eroice pe "frontul muncii". Cum vor fi fost in realitate oamenii aceia, zugraviti in culori atat de diferite? DIN NUCLEUL PUTERII. Cel mai important reprezentant al partidului pe plan local si-a expus amintirile legate de evenimente pentru volumul "Lupeni 77. Remember", al neobositului gazetar local Ion Velica, programat sa apara la inceputul lunii august in cadrul ceremoniei organizate la Lupeni cu ocazia a 30 de ani de la greva minerilor. Martor privilegiat al evenimentelor, marturia lui Clement Negrut intregeste povestea grevei cu amanunte pe care doar cei aflati in cercul puterii le puteau sti. HUIDUIT DE MINERI. Ghid binevoitor si competent in insusirea evenimentelor din Valea Jiului, domnul Velica si investigatiile sale ne-au ajutat sa intram in atmosfera din urma cu trei decenii. Nicolae Ceausescu s-a aflat in august 1977 intr-o situatie fara precedent. O decizie a sa era contestata de un grup mare de oameni, reprezentanti ai "clasei muncitoare", in folosul careia, teoretic, se faceau toate de statul comunist. Tot inedita a fost si primirea: pentru prima data, in loc de urale, comitet de primire alcatuit din pionieri si localnice imbracate in costum national care sa-l intampine cu paine si cu sare, Ceausescu a avut parte de coruri de fluieraturi si huiduieli. Celor care l-au vazut in acea zi la Petrosani, oameni din nucleul puterii sau mineri obisnuiti aflati in multime, seful statului le-a lasat impresia unui om care incearca sa-si ascunda panica, nervozitatea si nemultumirea sub un aparent calm si stapanire de sine. Din relatarea lui Clement Negrut reiese ca, in prima faza, Nicolae Ceausescu a minimalizat importanta evenimentelor, calificandu-le drept "manifestari galagioase". Oarecum impotriva vointei sale, si numai la insistentele lui Ilie Verdet, a acceptat sa se deplaseze in Valea Jiului, dar nu intr-o "vizita de lucru", asa cum a titrat Scinteia. Din povestea fostului activist de partid Negrut reiese ca seful Securitatii din Hunedoara nu-l instiintase despre masurile luate de aceasta institutie, de a deplasa forte din alte judete in Valea Jiului. "CUM A FOST POSIBIL?" "Nicolae Ceausescu a consimtit cu greu sa plece din Neptun, povesteste Negrut. A sosit dimineata la orele 9 ale zilei de 3 august 1977 la Petrosani, unde a avut o sedinta de lucru fulger cu activul de partid, dupa care a plecat la Lupeni. Fara sa stiu, inainte de a ateriza elicopterul prezidential pe vechiul stadion sportiv «JIUL» au aparut in jur de 200-250 de soldati care s-au constituit in garda de onoare si i-au dat onorul lui Nicolae Ceausescu. Nici pana azi nu stiu cine i-a chemat, de ce, cu ce scop?!... Ceausescu a plecat la Lupeni cu masina, insotit si de alte masini, unde a ajuns in jurul orelor 13:00-13:30. Prim viceprim-ministrul Ilie Verdet se gandise sa faca o sedinta la «Palatul Cultural», dar minerii n-au fost de acord si au impus ca «sedinta» sa se tina la vedere la Poarta numarul doi a Minei Lupeni. Se stabilise ca Ceausescu sa fie intampinat cu flori de niste pionieri, dar intentia s-a dovedit irealizabila. La sosirea lui Ceausescu, minerii i-au facut un culoar de acces care se inchidea dupa ce trecea el. Nicolae Ceausescu era foarte marcat de ceea ce se intampla. Ma tot intreba: «Cum a fost posibil?!...»." "ERAU CA TURBATI". Alta cunostinta deosebita pe care-am facut-o la Petrosani a fost domnul Iosif Barsan, contabilul-sef al Centralei Carbunelui Petrosani in timpul evenimentelor. Si-a amintit ca l-a vazut pe seful statului la Petrosani, unde a aterizat cu elicopterul in dimineata zilei de 3 august, obligatiile de serviciu retinandu-l in Centrala. Peste ani, economistul crede ca Ceausescu a avut curaj sa mearga in mijlocul minerilor infuriati la culme de suspendarea acordarii pensiilor de invaliditate. Cu doua zile inainte, Iosif Barsan fusese in mijlocul minerilor de la Aninoasa si vazuse cu ochii lui ce inseamna furia multimii dezlantuite. Victor Apostu, inginerul-sef al minei, anuntase "forurile superioare" ca in sala de apel se stransesera circa 1.000 de oameni care cereau explicatii. "Erau ca turbati, si-a amintit contabilul-sef, parca innebunisera. Cand am intrat eu, primul-secretar Clement Negrut si reprezentantul Ministerului Muncii pe plan local, ne-au huiduit, ne-au fluierat. Ne-am lipit usor de zid, si am zis in prima faza: «Hai, dracua€™, sa plecam de aici, sunt in stare sa ne dea in cap!». Ne-am facut curaj si am avansat. Le-am spus sa nu ne grabim, sa vedem ce putem face, am stat asa de vorba cu ei vreo doua ore", a rememorat Iosif Barsan zilele grevei. Legenda locala a retinut ca, la intalnirea cu minerii, Ceausescu ar fi spus: "Tovarasi, nici in timpul regimului burghezo-mosieresc nu am fost primit atat de rau". CEAUSESCU S-A SPERIAT. Unii dintre minerii care-l adusesera in Vale pe Ceausescu isi petrec astazi diminetile de pensionari pe bancile de langa terasa Cina din Lupeni. "L-am vazut destul de bine, povesteste despre Ceausescu un fost miner care a refuzat sa ne spuna cum se numeste - , cred ca era speriat, desi se straduia sa n-o arate. S-a urcat pe scena improvizata, pentru ca nu se facusera, ca de obicei, pregatirile speciale. La un moment dat nu mai stiu cine vorbea, a cazut ceva, cred ca s-a desprins o scandura dintre cele din care, la repezeala, se construise scena, si a facut un zgomot. Ceausescu a tresarit puternic." PRIN OCHI DE COPIL. Ca "vizita de lucru" nu era una obisnuita, care sa beneficieze de protocolul obisnuit in astfel de ocazii, si-a amintit si domnul Costel, de meserie miner, care in timpul liber face un ban si din taximetrie. In aceasta ipostaza l-am cunoscut si noi pe domnul Costel din Lupeni. In 1977 avea 14 ani si isi aminteste ca pentru copii greva a fost un eveniment care a rupt din monotonia zilelor de vara. Spre disperarea tatalui, miner la Lupeni, domnul Costel a urmarit evenimentele impreuna cu alti copii, catarati in copacii din jurul portii numarul doi a minei de la Lupeni. Pentru copii si adolescenti, greva era un fel de distractie, care a concurat cu succes strandul. "Ne trezeam dimineata, ne povesteste domnul Costel, si ne indemnam unul pe altul: «Bai, hai la greva!». Stateam toata ziua pe la mina, ne uitam, ascultam ce se vorbea, nu intelegeam noi mare lucru. Cand ajungeam seara acasa ma lua tata: «Ma, ce-ai cautat acolo, sa nu te mai prind!»." Tentatia unui eveniment inedit, intr-un orasel de provincie in care de regula nu se intampla nimic, a fost mai mare pentru copil decat amenintarile paterne. Mai ales cand zvonul "Bai, vine Ceausescu!" a inceput sa circule prin urbe. Domnul Costel l-a vazut pe seful statului in carne si oase tot din punctul de observatie aflat in copac. Prin ochii de copil, Ceausescu i-a parut "tare popular", "a dat de toate la lume", "s-a urcat pe o stiva de lemne, ca nu era tribuna, a stat acolo si a ascultat pe toata lumea care a vrut sa vorbeasca". Si asa se creeaza legendele.... DOBRE "SI-A PIERDUT LAMPA". Punctul memorabil al grevei, ramas in memoria localnicilor pana in ziua de azi, este retinerea lui Ilie Verdet de catre mineri, ca ostatic. Pe oricine intrebi la Petrosani despre greva din august 1977, fie ca a participat la greva, fie ca stie din auzite, iti va raspunde ca "unul mare, de la Bucuresti, a fost luat prizonier la Lupeni". Numele nu si-l mai amintesc cu precizie, decat poate dupa cateva momente de gandire. De Ceausescu isi amintesc vag, ca a venit, a vorbit, a ascultat si a plecat. Nici despre protagonisti, lideri ai grevei sau minerii condamnati in procesele de drept comun care au urmat nu pare sa se mai stie mare lucru. Singurul nume retinut de memoria colectiva este cel al lui Constantin Dobre, iar impresiile de-acum nu sunt tocmai pozitive. Interlocutorii nostri, de la oameni de pe strada la oficialitati, au retinut din bogata-i biografie faptul ca a urmat ulterior evenimentelor cursurile Scolii "Stefan Gheorghiu", care "califica" activisti de partid. "Dupa a€™90, cand a venit in Vale, Dobre a fost huiduit de mineri, ne spune Ion Velica, gazetar local si autor al mai multor carti de istorie locala. A venit,le-a spus oamenilor «Eu sunt Dobre, conducatorul grevei», dar minerii l-au primit foarte rau. Printre ei circula o vorba, ca cine si-a pierdut o data lampa nu mai poate fi miner niciodata". MINERUL-CALUGAR. Dintre muncitorii care au suferit condamnari, putini mai sunt astazi in viata. Dintre supravietuitori, unul este o figura pitoreasca pe strazile Petrosaniului: Ion Toderascu bantuie cand si cand pe strazile din Petrosani, imbracat in haine de calugar. In oras se stie ca a intrat in viata monahala undeva, la o manastire din Moldova, si ca apare in Valea Jiului ca sa ceara bani pentru asezamant. Ca strange bani pentru manastire, ca cerseste, nimeni nu poate sa spuna cu precizie, desi "opinia publica" inclina mai degraba catre a doua varianta. Condamnarile pronuntate in procesele care au urmat grevei presupuneau executarea la locul de munca. Intr-un singur caz, pedeapsa initiala a fost comutata intr-una privativa de libertate. Ion Toderascu fusese condamnat la patru ani de inchisoare cu executarea pedepsei la mina Barbateni, pentru vatamare corporala, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice. Concret, ca si ceilalti mineri de la Lupeni care suferisera condamnari, minerul in cauza participase la lovirea lui Gheorghe Fratila, pe care documentele Securitatii il prezinta ca un inofensiv sef al asociatiei de locatari Lupeni. Victima nu fusese toata viata sef de bloc, ci ofiter de Militie, acuzat de ortaci in zilele grevei ca nu are ce cauta in mijlocul lor, din moment ce nu este miner si, mai mult, ca intretinuse "relatii neprincipiale" cu sotiile lor. Stiute fiind metodele de lucru ale Securitatii, printre care se numara si "plantarea" unor "agenti provocatori" pe langa oamenii care ii doreau compromisi intr-un fel sau altul, este foarte posibil ca prezenta lui Gheorghe Fratila printre grevistii de la Lupeni sa nu fi fost intamplatoare, iar agresarea lui sa fi fost una sau mai multe din cele 99 de "lucrari speciale" raportate de Securitate. De pe urma incidentului, Daragics Petre, Dabelea Alexandru, Caila Vasile, Sortan Ioja si Toderascu Ion au primit condamnari cuprinse intre doi ani si jumatate si patru ani, cele mai mari pronuntate in procesele "construite" dupa greva. Dintre acestia, Toderascu a avut un destin mai aparte. Conform fisei personale intocmite de Securitatea din Petrosani, semnata de locotenentul Guia Nicolae, in timp ce-si ispasea condamnarea la locul de munca a avut un "comportament necorespunzator". Astfel, in aprilie 1978, acesta parasise locul de munca si, inarmat cu o secure, a patruns in sala de sedinte a Minei Barbateni si a amenintat conducerea; anterior, il insultase pe fostul director al minei, membru de partid din ilegalitate; dupa un accident de munca si-a luat in mod repetat concediu medical, dupa care isi trecea vremea prin restaurantele din Lupeni, consumand bauturi alcoolice. Fiind condamnat la locul de munca, Toderascu nu se putea deplasa in tara decat cu aprobarea Militiei. A cerut-o pentru a merge la o ruda in Bucuresti, dar a fost refuzat. Nu a tinut cont de interdictie, motiv pentru care pedeapsa i-a fost comutata intr-una privativa de libertate, ispasita la penitenciarul Aiud. "A FOST ODATA". La prima forma de opozitie organizata fata de o decizie a regimului, localnicii se raporteaza ca la un eveniment ce apartine deja istoriei. "Noi nu stim prea multe, nici nu ne nascuseram pe atunci", ne-au raspuns majoritatea tinerilor chestionati ce stiu despre greva ce a tulburat Valea cu 30 de ani in urma. Intrebati-i pe cei mai in varsta, ei trebuie sa mai stie cate ceva". "Ce Ceausescu, ce greva?... Asta a fost atunci, a trecut. De greva din a€™77 ne mai arde noua acum?", aproape ca ne ocarasc pensionarii care pe vremuri au lucrat la mina, stransi in grup intr-un fel de parc din Lupeni. Ii preocu- pa, fireste, problemele lor de zi cu zi, mai degraba decat amintirea grevei la care unii dintre ei au si participat. Unul dintre ei se declara cunoscatorul unor secrete nebanuite despre greva, dar pe care prefera sa nu le dezvaluie, pentru ca "n-are nici un rost". A iesit la pensie cu putin inainte de Revolutie, iar drepturile banesti i s-au calculat ca si cand n-ar fi lucrat 32 de ani in subteran, ci la suprafata. Colegilor batranului miner, pensionati cateva luni mai tarziu, li s-a recunoscut munca din mina si au pensii aproape duble. Nemultumit de diferenta pe care o considera nedreapta, interlocutorul nostru, care a refuzat sa ne spuna cum il cheama, a dat in judecata Casa de Pensii. Cenusiul zilei ploioase face povestile oamenilor parca si mai triste. Denaturata in rapoartele ofiterilor de Securitate, aproape uitata de participanti, oare cum va intra prima greva din timpul regimului comunist in manualele de istorie, si de aici in constiinta generatiilor viitoare...? Ceausescu, invins de mineri Clement Negrut a caracterizat astfel greva minerilor din 1977: "Cele 22 de revendicari pe care le-au prezentat minerii au avut un profund caracter social-economic, si nicidecum altfel, asa cum incearca sa se rastalmaceasca. Aceasta greva, pentru ca a fost o greva in adevaratul inteles al cuvantului, nu a avut un caracter politic; in afara de acei care astazi spun ca s-a strigat «Jos comunismul!», nimeni dintre zecile de mii de oameni aflati la mitingul de la Lupeni din 3 august 1977 nu a auzit o asemenea zicere. Dar oportunisti au fost intotdeauna, iar astazi cu atat mai putin ducem lipsa. (...) Impresionanta solidaritate a minerilor l-a determinat pe Nicolae Ceausescu sa se deplaseze la I.M. Lupeni impotriva vointei sale, sa accepte o seama de revendicari economice, precum si modificarea continutului unei legi abia aprobate de Marea Adunare Nationala. Pentru perioada respectiva actiunea minerilor din Valea Jiului a fost un gest mai mult decat temerar: a fost un mare semn de intrebare pus in fata unei conceptii ce se dorea infailibile." Instigatori "Eram in multime cand a venit Nicolae Ceausescu. Am observat ca printre noi erau oameni care ne indemnau sa strigam, sa fluieram, erau tot mineri, colegi de-ai nostri. Si dintr-o cladire aflata peste drum de Poarta 2 a Minei Lupeni, unde ne stranseseram in asteptarea lui Ceausescu, de la etaj, am vazut pe unul care ne fotografia, probabil de la Securitate. Huiduielile nu se porneau asa, din senin. Eram si eu pe lista sa fiu scos din Valea Jiului, dar norocul meu a fost ca m-am imbolnavit si am intrat in concediu medical. Stiu ca altii au patit-o rau de tot, mi s-a povestit de unul pe care il bagau in vana cu apa si apoi puneau curent pe el" Clement Negrut,prim-secretar la Petrosani Cu forta "Ilie Verdet, prim-viceprim-ministru al guvernului in acea perioada, a aparut marti, 2 august 1977, in jurul orelor 10:30, impreuna cu Constantin Babalau - ministrul minelor din ianuarie si pana in decembrie 1977. Am ramas la Lupeni pana la ora 3:00 noaptea. Ilie Verdet l-a sunat pe Ceausescu sa vina la Lupeni la solicitarea minerilor, pentru ca lucrurile «nu sunt chiar atat de simple». La inceput, Ceausescu l-a refuzat categoric pe Verdet, spunand ca trebuie sa se pregateasca sa plece la Moscova la 5 august 1977 si nu are timp de «manifestari galagioase». Ilie Verdet l-a sunat de vreo trei-patru ori pe Ceausescu: «Ve-niti, minerii refuza cu fermitate noua lege a pensiilor!»" Clement Negrut,prim-secretar la Petrosani
Despre autor:
